Actele necesare la succesiune se împart în trei grupe: documentele care dovedesc decesul și ultimul domiciliu al defunctului, actele de stare civilă care arată cine sunt moștenitorii și ce legătură au cu el și documentele care arată ce bunuri a lăsat. La acestea se adaugă certificatele fiscale pentru bunuri, testamentul, dacă există, și, uneori, declarațiile unor martori.
Lista de mai jos este organizată așa cum o vei folosi practic, pe întrebarea la care răspunde fiecare document. Ea completează ghidul general Documentele necesare la notar: ghid complet pe tipuri de acte și nu înlocuiește lista pe care ți-o dă notarul care dezbate succesiunea, pentru că fiecare familie are o situație diferită. Informațiile sunt generale; pentru un caz complicat, cu moștenitori în conflict sau bunuri cu probleme juridice, consultă și un avocat.
Unde se deschide succesiunea și cum pornește procedura
Succesiunea notarială se dezbate, de regulă, la un notar public din circumscripția judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Nu poți alege orice notar din țară, ca la o vânzare, ci unul din zona respectivă.
Procedura poate porni în două moduri:
- un moștenitor sau o altă persoană interesată se adresează direct unui notar și cere deschiderea procedurii;
- primăria ultimului domiciliu întocmește o sesizare, pe baza evidențelor locale, cu datele defunctului și ale bunurilor cunoscute, și o transmite camerei notarilor publici.
În ambele cazuri, notarul îți spune ce documente lipsesc și stabilește termenele. Etapele întregii proceduri sunt descrise în Succesiunea notarială: ghid complet al procedurii.
Important: Dreptul de opțiune succesorală, adică de a accepta sau de a renunța la moștenire, se exercită, ca regulă, în termen de un an de la deces. Strângerea actelor poate dura câteva săptămâni, așa că începe din timp. Vezi Opțiunea succesorală: termenul de un an și ce înseamnă.
Grupa 1: documentele despre defunct
Primele documente răspund la întrebarea „cine a decedat, când și unde a locuit ultima dată”. Fără ele, procedura nu poate începe.
- Certificatul de deces, în original, eliberat de serviciul de stare civilă.
- Actul de identitate al defunctului, dacă îl mai ai, util pentru ultimul domiciliu.
- Certificatul de căsătorie al defunctului, dacă era căsătorit, pentru a stabili drepturile soțului supraviețuitor.
- Hotărârea de divorț, dacă defunctul era divorțat, pentru a clarifica situația bunurilor comune.
- Convenția matrimonială, dacă a existat una.
De ce contează căsătoria defunctului
Dacă defunctul era căsătorit în regimul comunității legale, bunurile comune nu intră integral în moștenire: întâi se stabilește partea soțului supraviețuitor din comunitate, iar doar partea defunctului se împarte între moștenitori. De aceea notarul are nevoie de actele care arată data căsătoriei și regimul matrimonial.
Grupa 2: actele care dovedesc calitatea de moștenitor
Fiecare moștenitor trebuie să-și dovedească legătura cu defunctul prin acte de stare civilă, iar actele cerute depind de clasa de moștenitori din care face parte. Clasele sunt explicate pe înțeles în Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles.
| Moștenitor | Documente uzuale pentru dovada rudeniei |
|---|---|
| Soțul supraviețuitor | Certificatul de căsătorie |
| Copiii | Certificatele lor de naștere, din care reiese defunctul ca părinte |
| Nepoții de fiu sau fiică, prin reprezentare | Certificatul de naștere al nepotului, certificatul de naștere și de deces al părintelui lui |
| Părinții | Certificatul de naștere al defunctului |
| Frații și surorile | Certificatul de naștere al defunctului și ale fraților, care arată părinții comuni |
| Nepoții de frate sau soră | Certificatele de naștere și de deces care leagă generațiile |
| Rudele colaterale până la gradul patru | Lanțul complet de certificate de naștere |
Când s-au schimbat numele
Dacă o moștenitoare și-a schimbat numele prin căsătorie, aduce și certificatul de căsătorie, care face legătura între numele de pe certificatul de naștere și cel din actul de identitate. Același lucru este valabil pentru schimbările de nume pe cale administrativă.
Actele de identitate ale moștenitorilor
Fiecare moștenitor prezintă un act de identitate valabil. Pentru moștenitorii care nu pot fi prezenți se folosesc procuri, iar pentru cei aflați în străinătate există pași specifici, explicați în Succesiunea cu moștenitori în străinătate: pașii practici. Ce acte de identitate acceptă notarul afli din Actele de identitate la notar: ce se acceptă și ce nu.
Sfat: Dacă îți lipsește un certificat de naștere vechi, cere un duplicat de la serviciul de stare civilă al localității unde a fost înregistrată nașterea. Unele primării permit cererea prin procură sau prin reprezentanțele diplomatice.
Grupa 3: actele bunurilor din moștenire
Documentele despre bunuri răspund la întrebarea „ce a lăsat defunctul”. Pentru fiecare bun aduci actul care arată că era al lui și, unde e cazul, documentele care îi arată situația actuală.
Imobilele
- titlul de proprietate: contract, certificat de moștenitor anterior, titlu emis în baza legilor fondului funciar, hotărâre judecătorească;
- extrasul de carte funciară, pe care notarul îl poate obține electronic;
- documentația cadastrală, dacă imobilul nu are număr cadastral;
- pentru terenuri agricole fără acte clare, adeverința de la registrul agricol al primăriei.
Când e nevoie de cadastru și de ce afli din Documentația cadastrală: când o cere notarul și de ce.
Bunurile mobile și drepturile
| Bun | Document uzual |
|---|---|
| Autoturism | Certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului |
| Conturi bancare și depozite | Adeverința băncii cu soldul la data decesului |
| Părți sociale la o firmă | Certificatul constatator de la Registrul Comerțului |
| Acțiuni, titluri de stat | Extrasele emise de instituția la care sunt înregistrate |
| Drepturi bănești neîncasate, de exemplu pensia | Adeverința de la instituția plătitoare |
| Bunuri de valoare, obiecte de artă | Facturi, acte de proveniență, eventual evaluare |
Băncile eliberează informațiile despre conturile defunctului doar moștenitorilor sau notarului, de obicei pe baza certificatului de deces și a dovezii calității de moștenitor. Întreabă notarul cum se procedează la banca respectivă.
Datoriile
Pasivul moștenirii, adică datoriile defunctului, contează și el. Aduci contractele de credit, somațiile sau orice document care arată obligații restante. Cum se împart datoriile între moștenitori se explică în Datoriile defunctului: ce se întâmplă cu pasivul moștenirii.
Certificatele fiscale pentru bunurile defunctului
Pentru bunurile din moștenire se cer, de regulă, certificate de atestare fiscală de la direcțiile de taxe locale din fiecare localitate unde defunctul avea imobile sau mașini. Ele arată ce bunuri figurează în evidența fiscală și dacă există impozite neplătite.
Câteva aspecte practice:
- dacă bunurile sunt în localități diferite, ai nevoie de câte un certificat din fiecare;
- certificatul fiscal poate scoate la iveală bunuri pe care familia le uitase, de exemplu un teren;
- datoriile fiscale ale defunctului trec asupra moștenitorilor, în limitele prevăzute de lege.
Despre rolul acestui certificat vezi Certificatul de atestare fiscală la notar: rol și obținere.
Testamentul și verificările din registrele notariale
Dacă defunctul a lăsat un testament, îl aduci la notar. Testamentul olograf, scris de mâna defunctului, trebuie mai întâi deschis și constatat de notar, iar cel autentic se află deja în evidențele notariale.
Indiferent dacă știi sau nu de un testament, notarul verifică Registrul național notarial, un sistem de evidență ținut de Uniunea Națională a Notarilor Publici, în care apar testamentele autentice, opțiunile succesorale și procedurile deja deschise. Cum funcționează această verificare afli din Verificarea unui testament în registrele notariale RNNEP.
Ce verifică notarul în registre
- dacă există un testament înregistrat;
- dacă s-a deschis deja o procedură succesorală pentru aceeași persoană;
- dacă vreun moștenitor a renunțat sau a acceptat deja moștenirea la alt notar.
Martorii și declarațiile moștenitorilor
În practica notarială, pentru a confirma numărul și calitatea moștenitorilor, notarul poate cere declarațiile a doi martori, de regulă persoane care l-au cunoscut pe defunct și care nu sunt ele însele moștenitori. Ei confirmă, de exemplu, că defunctul nu a mai avut alți copii.
Moștenitorii dau și ei declarații: că acceptă sau renunță la moștenire, că nu cunosc alți moștenitori, ce bunuri au intrat în posesie. Pentru renunțare există o procedură separată, cu efecte importante, explicată în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are.
Atenție: Declarațiile date la notar sunt făcute pe propria răspundere. Ascunderea unui moștenitor sau a unor bunuri poate avea consecințe juridice serioase și poate duce la anularea certificatului de moștenitor.
Evaluarea bunurilor și costurile procedurii
Bunurile din moștenire se evaluează, de regulă, după studiile de piață folosite de camerele notarilor publici sau, la cerere, prin expertiză. Valoarea contează la calculul onorariului și al eventualului impozit pe moștenire.
| Ce se calculează | Pe baza a ce | Unde te informezi |
|---|---|---|
| Onorariul notarial | Valoarea masei succesorale | Biroul notarial |
| Impozitul pe moștenire | Data dezbaterii și relația cu defunctul | Biroul notarial, ANAF |
| Taxele de carte funciară | Imobilele care se înscriu pe numele moștenitorilor | Biroul notarial |
Impozitul apare, de regulă, când succesiunea nu este dezbătută într-un anumit termen de la deces; mecanismul este explicat în Impozitul pe moștenire: când se datorează la succesiune. Pentru sume concrete cere un calcul de la notar.
Lista de verificare finală
Înainte de prima întâlnire cu notarul, verifică dacă ai:
- certificatul de deces;
- actele de stare civilă ale tuturor moștenitorilor, plus certificatele de căsătorie pentru numele schimbate;
- actele de identitate valabile ale moștenitorilor sau procurile celor absenți;
- titlurile de proprietate pentru imobile;
- actele mașinilor și adeverințele bancare;
- certificatele fiscale de la primăriile unde sunt bunurile;
- testamentul, dacă există;
- datele a doi martori, dacă notarul le cere.
Dacă succesiunea se dezbate la mulți ani după deces, unele documente vor fi greu de găsit; situațiile tipice sunt în Succesiunea dezbătută după mulți ani: ce trebuie să știi. Pentru organizarea propriu-zisă a programării, vezi Programarea la notar: cum te pregătești ca să nu amâni actul.
Pe scurt, pentru moștenitori
Actele de succesiune răspund la trei întrebări: cine a decedat, cine moștenește și ce a lăsat. Dacă organizezi documentele pe aceste trei grupe și adaugi certificatele fiscale și testamentul, ai acoperit aproape tot ce cere notarul. Restul îl stabilește notarul, după ce vede situația concretă.
De reținut:
- succesiunea se dezbate la un notar din zona ultimului domiciliu al defunctului;
- rudenia se dovedește prin lanțul de certificate de naștere și căsătorie;
- fiecare bun are documentul lui, de la carte funciară la adeverința băncii;
- notarul verifică registrele notariale pentru testamente și proceduri anterioare;
- termenul de opțiune succesorală este, ca regulă, de un an de la deces.
Întrebări frecvente
Ce documente sunt obligatorii pentru deschiderea succesiunii?
Certificatul de deces și datele despre moștenitori sunt punctul de pornire. Celelalte documente se adaugă pe parcurs, la cererea notarului.
La ce notar se face succesiunea?
La un notar din circumscripția judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Poți alege oricare notar din acea zonă.
Cum dovedesc că sunt nepotul defunctului?
Prin lanțul de certificate care leagă generațiile: certificatul tău de naștere, certificatul de naștere al părintelui tău și, după caz, certificatul lui de deces.
Trebuie să aduc martori la succesiune?
Uneori notarul cere declarațiile a doi martori care l-au cunoscut pe defunct și pot confirma numărul moștenitorilor. Întreabă biroul notarial dacă e cazul.
Ce fac dacă nu știu ce bunuri a avut defunctul?
Certificatele fiscale de la primării, verificările la bănci și extrasele de carte funciară ajută la identificarea bunurilor. Notarul te poate îndruma unde să cauți.
