Opțiunea succesorală este dreptul fiecărei persoane chemate la o moștenire de a decide dacă devine moștenitor sau nu. Legea nu impune nimănui să preia bunurile și datoriile unei rude decedate; în schimb, îi dă un termen în care trebuie să aleagă. Pentru moștenirile deschise sub Codul civil actual, acest termen este, ca regulă, de un an de la data decesului.
Termenul pare lung, dar trece repede într-o familie în doliu, iar urmările lui se simt adesea după mulți ani, când cineva vrea să vândă casa părintească și descoperă că un frate nu a acceptat la timp. Mai jos găsești ce înseamnă concret opțiunea, cum se acceptă o moștenire, ce fapte valorează acceptare și ce se întâmplă după expirarea termenului. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc discuția cu un notar public sau cu un avocat.
Ce înseamnă opțiunea succesorală
Opțiunea succesorală înseamnă alegerea între două variante: acceptarea moștenirii sau renunțarea la ea. Dreptul de opțiune aparține fiecărui succesibil în parte, adică fiecărei persoane care are vocație la moștenire, prin lege sau prin testament.
Câteva trăsături importante:
- opțiunea este individuală: decizia unui frate nu îi obligă pe ceilalți;
- opțiunea este indivizibilă: nu poți accepta casa și refuza datoriile, nici accepta doar o parte din cotă;
- opțiunea este necondiționată: nu poți accepta „dacă” sau „cu condiția ca”;
- efectele opțiunii urcă până în ziua decesului, adică acceptantul este moștenitor din acel moment.
Cine sunt succesibilii și în ce ordine vin la moștenire explicăm în Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles, iar procedura completă la notar în ghidul succesiunii notariale.
Termenul de un an: de când curge
Regula generală este că termenul de opțiune succesorală curge de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului trecută în certificatul de deces. Data înmormântării sau data la care afli de deces nu contează, ca regulă.
Excepțiile de la regulă
Codul civil prevede câteva situații în care termenul începe mai târziu, pentru că moștenitorul nu avea cum să-și exercite dreptul de la deces. În linii mari, ele privesc:
- copilul conceput la data decesului, dar născut ulterior;
- moștenitorul care a aflat mai târziu de legătura de rudenie pe care se întemeiază dreptul lui, de exemplu după stabilirea filiației;
- legatarul care nu a putut cunoaște testamentul, pentru că acesta a fost descoperit sau înregistrat ulterior.
Dacă te încadrezi într-o astfel de situație, ai nevoie de dovezi pentru momentul de la care curge termenul, iar evaluarea o face notarul sau, în caz de dispută, instanța.
| Situație | De la ce moment curge, ca regulă |
|---|---|
| Moștenitor care știa de deces | De la data decesului |
| Moștenitor care a aflat târziu de deces, dar știa de rudenie | Tot de la data decesului |
| Copil conceput la deces și născut ulterior | De la naștere |
| Rudenie stabilită ulterior | De la momentul la care moștenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască rudenia |
| Testament descoperit mai târziu | De la momentul în care legatarul putea să afle de testament |
Termenul mai scurt, la cererea altora
Persoanele interesate, de exemplu un creditor sau ceilalți moștenitori, pot cere instanței să oblige un succesibil să își exprime opțiunea mai repede, într-un termen stabilit de judecător. Este o soluție pentru situațiile în care un moștenitor tergiversează și blochează procedura.
Important: Pentru decesele petrecute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual, la 1 octombrie 2011, se aplică regulile vechiului Cod civil, care prevedea un termen mai scurt, de șase luni. Legea aplicabilă este întotdeauna cea de la data decesului.
Acceptarea expresă
Acceptarea expresă este declarația scrisă prin care spui clar că accepți moștenirea. Cea mai sigură formă este declarația de acceptare dată la notar, care se înregistrează în registrul național notarial al opțiunilor succesorale și poate fi verificată de orice notar care dezbate ulterior succesiunea.
Acceptarea expresă poate rezulta și dintr-un înscris sub semnătură privată în care îți asumi clar calitatea de moștenitor, dar dovada ei e mai greu de făcut peste ani. De aceea, dacă știi că succesiunea nu se va dezbate curând, o declarație notarială în termen te pune la adăpost.
Sfat: Dacă nu ai timp sau bani pentru dezbaterea completă în primul an, dă măcar declarația de acceptare la notar înainte de împlinirea termenului. Dezbaterea se poate face și mai târziu, dar acceptarea în termen este greu de reconstituit după ani.
Ce cuprinde declarația
Declarația conține datele tale, datele defunctului, data decesului, legătura de rudenie și afirmația că accepți moștenirea. Nu trebuie să enumeri bunurile și nu trebuie să știi exact ce cotă îți revine. Ai nevoie de actul de identitate, de certificatul de deces și de actele care dovedesc rudenia.
Acceptarea tacită
Acceptarea tacită rezultă din fapte, nu din declarații: faci un act pe care nu l-ai putea face decât în calitate de moștenitor. Legea și practica dau exemple clare:
- vinzi, donezi sau gajezi un bun al defunctului;
- îți vinzi drepturile succesorale ori le transmiți altei persoane;
- renunți la moștenire „în favoarea” unui anumit moștenitor (aceasta valorează, de fapt, acceptare);
- folosești bunul ca proprietar, de exemplu îl închiriezi pe termen lung sau îl transformi;
- îți însușești bani sau bunuri ale defunctului și le folosești în interes propriu.
În practica notarială, plata impozitelor pe clădirea sau terenul defunctului, folosirea locuinței și administrarea ei ca proprietar sunt deseori luate în considerare ca indicii de acceptare tacită, dar aprecierea depinde de fiecare caz și de dovezi.
Ce NU înseamnă acceptare
Legea protejează moștenitorul care doar are grijă de bunuri. Nu valorează acceptare:
- actele de conservare: închiderea casei, plata unei facturi ca să nu se taie curentul, reparații urgente;
- actele de supraveghere: verificarea periodică a locuinței;
- actele de administrare provizorie, dacă nu arată că ai luat decizia de a fi moștenitor;
- plata cheltuielilor de înmormântare;
- preluarea unor obiecte cu valoare sentimentală, fără valoare economică importantă.
Acceptarea forțată: ascunderea bunurilor
Un moștenitor care ascunde sau sustrage cu rea-credință bunuri din moștenire, ori ascunde o donație primită de la defunct, este considerat acceptant chiar dacă ar fi vrut să renunțe. Mai mult, nu primește nicio parte din bunurile ascunse, care revin celorlalți moștenitori.
Regula sancționează frauda, nu greșelile. Dacă ai uitat de un cont sau nu știai de un teren, nu ești în această situație; dacă ai golit un seif înainte de a anunța ceilalți frați, riscul este real.
Ce se întâmplă după expirarea termenului
Dacă termenul de opțiune trece fără ca succesibilul să accepte moștenirea, acesta este considerat, de regulă, că a renunțat. Partea lui revine celorlalți moștenitori acceptanți sau, dacă nu există alții, următoarei clase de moștenitori.
| Comportament în primul an | Rezultatul obișnuit |
|---|---|
| Declarație de acceptare la notar | Moștenitor acceptant, dovadă ușoară |
| Fapte de acceptare tacită, dovedibile | Moștenitor acceptant, dacă dovezile sunt convingătoare |
| Doar acte de conservare | Nu s-a acceptat |
| Declarație de renunțare la notar | Renunțător, cu efecte retroactive |
| Nicio acțiune | Considerat, de regulă, renunțător |
Dacă nu ai acceptat la timp
Dacă ai lăsat termenul să treacă din motive serioase, de exemplu o boală gravă sau lipsa oricărei informații, există mecanisme generale, precum repunerea în termen, pe care doar instanța le poate aplica. Șansele depind de dovezi și de împrejurări, iar evaluarea o face un avocat. Mult mai frecvent, însă, se descoperă că moștenitorul a acceptat tacit prin fapte, iar dovada se face cu acte și martori la notar.
Pentru succesiunile deschise de mulți ani, situația este detaliată în Succesiunea dezbătută după mulți ani: ce trebuie să știi.
Cum dovedești acceptarea peste ani
La dezbaterea unei succesiuni vechi, notarul îți va cere să dovedești că ai acceptat în termen. Dovada se poate face prin:
- declarația notarială de acceptare, găsită în registrele naționale;
- certificatul de atestare fiscală sau chitanțele de impozit, care arată cine a plătit taxele pe imobil;
- contracte încheiate de tine privind bunul (închiriere, utilități pe numele tău, lucrări);
- declarațiile martorilor, de obicei vecini sau rude care nu sunt moștenitori;
- faptul că ai locuit în casa defunctului și ai folosit-o ca proprietar.
Actele de care ai nevoie pentru întregul dosar sunt adunate în Actele necesare la succesiune: listă pentru moștenitori.
Opțiunea pentru minori și persoanele ocrotite
Pentru un minor sau pentru o persoană aflată sub o măsură de ocrotire, opțiunea succesorală o exercită reprezentantul legal, cu respectarea regulilor de protecție. Renunțarea în numele unui minor este un act grav, pentru care se cere, de regulă, autorizarea instanței de tutelă, tocmai ca părinții să nu poată sacrifica interesul copilului. Notarul te îndrumă asupra pașilor exacți.
Dacă moștenitorul nu poate merge personal la notar, de exemplu pentru că locuiește în altă țară, acceptarea sau renunțarea se pot face prin mandatar, pe baza unei procuri notariale cu mandat special pentru acest scop.
Pe scurt, ce iei cu tine din acest ghid
Termenul de un an de la deces este fereastra în care fiecare moștenitor decide dacă vrea moștenirea. Acceptarea se poate face printr-o declarație la notar sau prin fapte care arată neîndoielnic intenția de a fi moștenitor, iar renunțarea doar printr-o declarație autentică. Lipsa oricărei reacții duce, de regulă, la pierderea dreptului.
De reținut:
- termenul curge, ca regulă, de la data decesului, nu de la data la care ai aflat;
- o declarație de acceptare la notar este cea mai sigură dovadă;
- conservarea și supravegherea bunurilor nu valorează acceptare;
- ascunderea bunurilor duce la acceptare forțată și la pierderea părții din ele;
- pentru decesele de dinainte de 1 octombrie 2011 se aplică regulile vechi.
Dacă te gândești mai degrabă să renunți, citește Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are, iar despre ce se întâmplă cu datoriile, Datoriile defunctului: ce se întâmplă cu pasivul moștenirii.
Întrebări frecvente
Termenul de un an se calculează de la înmormântare?
Nu. Ca regulă, se calculează de la data decesului din certificatul de deces. Excepțiile privesc situații speciale, precum rudenia stabilită ulterior sau testamentul descoperit mai târziu.
Trebuie să fac toată succesiunea în primul an?
Nu. În primul an trebuie doar să accepți moștenirea, expres sau tacit. Dezbaterea poate avea loc și mai târziu, dar ține cont că după doi ani de la deces se poate datora impozit pe moștenire.
Plata impozitului pe casa părinților înseamnă acceptare?
Este des luată în considerare ca indiciu de acceptare tacită, mai ales împreună cu folosirea casei. Notarul apreciază dovezile în ansamblu, deci păstrează chitanțele.
Pot retrage acceptarea dacă descopăr datorii mari?
Acceptarea este, de regulă, definitivă și nu poate fi revocată pentru simplul motiv că moștenirea nu e avantajoasă. Totuși, moștenitorii răspund pentru datorii, de regulă, doar în limita bunurilor primite.
Ce fac dacă un frate nu vrea să se decidă?
Orice persoană interesată poate cere instanței să-i stabilească un termen mai scurt pentru opțiune. Discută varianta cu un avocat înainte de a porni procesul.
