Datoriile unei persoane nu se sting la deces: creditele, facturile, impozitele restante și alte obligații trec asupra moștenirii și formează ceea ce juriștii numesc pasivul succesoral. Întrebarea care îi neliniștește pe cei mai mulți moștenitori este dacă vor fi nevoiți să plătească din banii lor datoriile părinților. Pentru moștenirile deschise sub Codul civil actual, răspunsul este, ca regulă, nu: moștenitorii răspund pentru datorii doar cu bunurile primite din moștenire, proporțional cu cota fiecăruia.
Regula are însă nuanțe importante: ipoteca rămâne pe casă, codebitorii și garanții au obligații proprii, iar soțul supraviețuitor poate fi el însuși debitor pentru datoriile comune. Mai jos găsești o hartă a situațiilor frecvente și a pașilor practici. Informațiile au caracter general; pentru o situație cu datorii mari sau cu executări în curs, discută cu un avocat sau cu notarul public care dezbate succesiunea.
Ce intră în pasivul moștenirii
Pasivul moștenirii are două componente: datoriile pe care defunctul le avea în timpul vieții și sarcinile care apar în legătură cu moștenirea, după deces.
| Categorie | Exemple | Observații |
|---|---|---|
| Datorii bancare | Credite de consum, carduri de credit, descoperit de cont | Pot avea asigurare de viață atașată |
| Credite garantate | Credit ipotecar, credit cu gaj pe mașină | Garanția rămâne pe bun |
| Datorii fiscale | Impozite locale restante, obligații către ANAF | Apar în certificatul de atestare fiscală |
| Datorii curente | Facturi la utilități, întreținere la asociația de proprietari | Se acumulează și după deces, dacă locuința rămâne racordată |
| Datorii față de persoane | Împrumuturi de la rude sau prieteni | Trebuie dovedite cu înscrisuri |
| Sarcini ale moștenirii | Cheltuieli de înmormântare rezonabile, cheltuieli cu procedura | Se suportă din moștenire |
Unele obligații se sting la deces, pentru că erau legate strict de persoana defunctului, de exemplu obligația de întreținere pentru viitor sau un contract de prestări servicii personale. Sumele deja scadente și neplătite rămân, însă, datorii ale moștenirii.
Cum răspund moștenitorii pentru datorii
Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din moștenire, proporțional cu cota pe care o primesc. Dacă moștenirea are bunuri de valoare mai mică decât datoriile, creditorii nu pot urmări casa sau salariul moștenitorului pentru diferență.
Proporția fiecăruia
Fiecare moștenitor răspunde în proporția cotei sale. Dacă doi frați moștenesc în cote egale, fiecare răspunde pentru jumătate din datorii, în limita bunurilor primite. Un creditor nu poate cere integral datoria unui singur frate, ca regulă.
Un exemplu simplificat
Să presupunem, în unități de valoare, că defunctul lasă bunuri de 30 de unități și datorii de 50, iar moștenitorii sunt doi copii, în cote egale. Fiecare copil primește bunuri de 15 unități și răspunde pentru jumătate din datorii, adică 25 de unități, dar numai cu cele 15 unități primite. Creditorii pot recupera, în total, cel mult valoarea bunurilor moștenirii, iar restul datoriei rămâne neacoperit. Copiii nu plătesc diferența din salariul sau din apartamentul lor.
Exemplul arată logica regulii, nu rezultatul unui caz real: în practică, contează ordinea de preferință a creditorilor, garanțiile de pe bunuri și eventualele executări silite deja începute.
Legatarul cu titlu particular
Legatarul cu titlu particular, adică cel care primește prin testament un bun anume, nu răspunde, ca regulă, pentru datoriile moștenirii. Totuși, dacă bunul primit este ipotecat, el îl primește cu ipoteca. Tipurile de legate sunt explicate în Legatul: universal, cu titlu universal și cu titlu particular.
Atenție: Limitarea răspunderii funcționează corect atunci când bunurile moștenirii pot fi identificate. Dacă vinzi bunurile defunctului înainte de succesiune sau amesteci banii din contul lui cu ai tăi, situația devine mai greu de apărat. Ține evidența separată și discută cu un avocat înainte de a dispune de bunuri.
Creditele ipotecare și garanțiile
Ipoteca este o garanție reală, legată de imobil, nu de persoana debitorului, așa că nu dispare la deces. Dacă ratele nu se mai plătesc, banca poate urmări imobilul ipotecat, indiferent cine l-a moștenit.
Moștenitorii au de obicei trei variante:
- continuă plata ratelor, eventual după o discuție cu banca privind preluarea creditului;
- vând imobilul, cu acordul băncii, iar din preț se achită creditul și se radiază ipoteca;
- lasă banca să valorifice imobilul, dacă valoarea lui nu acoperă datoria și nu vor să se implice.
Pașii unei vânzări cu credit în curs sunt descriși în Vânzarea unui imobil ipotecat: pașii de urmat la notar, iar despre ipotecă în general în Ipoteca la notar: cum se constituie și cum se radiază.
Asigurarea de viață atașată creditului
Multe credite ipotecare și unele credite de consum au o asigurare de viață atașată, care poate acoperi soldul la deces. Primul pas după deces este să verifici contractul de credit și polița și să anunți banca și asigurătorul cât mai repede, cu certificatul de deces. Termenele de notificare din poliță contează.
Sfat: Nu începe să plătești din banii tăi ratele unui credit al defunctului înainte să afli dacă există o asigurare care acoperă datoria. Cere în scris băncii situația creditului și a asigurării.
Codebitorii, garanții și soțul supraviețuitor
Persoanele care au semnat creditul alături de defunct au o obligație proprie, care nu depinde de moștenire. Limitarea răspunderii moștenitorilor nu îi ajută pe ei.
- Codebitorul sau coplătitorul rămâne obligat să plătească, potrivit contractului.
- Fidejusorul, adică girantul, răspunde în condițiile contractului de garanție, chiar dacă nu moștenește nimic.
- Soțul supraviețuitor poate fi debitor propriu pentru datoriile contractate de ambii soți sau pentru cele făcute pentru nevoile obișnuite ale căsniciei, potrivit regimului matrimonial.
Datoriile comune ale soților
Dacă soții erau în regimul comunității de bunuri, unele datorii sunt comune. La succesiune, notarul separă întâi bunurile comune; în mod similar, datoriile comune se împart între soțul supraviețuitor, pentru partea lui, și moștenire, pentru partea defunctului. Calculul depinde de natura fiecărei datorii și de acte.
| Persoana | Răspunde pentru datoria defunctului? |
|---|---|
| Moștenitorul acceptant | Da, în limita bunurilor moștenite și proporțional cu cota |
| Moștenitorul care a renunțat | Nu |
| Codebitorul | Da, în baza propriei semnături |
| Girantul | Da, în condițiile contractului de garanție |
| Soțul, pentru datorii comune | Da, pentru partea lui, ca debitor propriu |
| Legatarul cu titlu particular | Ca regulă nu, dar preia bunul cu garanțiile de pe el |
Cheltuielile de înmormântare
Cheltuielile de înmormântare rezonabile sunt considerate sarcini ale moștenirii: cine le-a plătit din banii proprii le poate recupera din moștenire sau de la ceilalți moștenitori, proporțional cu cotele. Păstrează facturile și chitanțele.
Ajutorul de deces acordat prin sistemul public de pensii sau de alte instituții are reguli proprii și se acordă, de regulă, persoanei care dovedește că a suportat cheltuielile. Plata înmormântării nu înseamnă, prin ea însăși, acceptarea moștenirii, așa cum explicăm în Opțiunea succesorală: termenul de un an și ce înseamnă.
Cum afli ce datorii a lăsat defunctul
Mulți moștenitori descoperă datoriile din scrisorile care vin după deces. E mai bine să le cauți activ, înainte de a decide dacă accepți moștenirea.
- Cere de la primărie certificatul de atestare fiscală pe numele defunctului; el arată impozitele locale restante.
- Verifică extrasele de cont, contractele de credit și corespondența bancară găsite acasă.
- Contactează băncile la care defunctul avea conturi și cere, ca moștenitor, informații despre credite și garanții.
- Verifică facturile de utilități și situația de la asociația de proprietari.
- Întreabă dacă există executări silite în curs, de exemplu prin poprire pe pensie.
Despre certificatul fiscal și rolul lui la notar găsești detalii în Certificatul de atestare fiscală la notar: rol și obținere.
Datoriile prescrise
Datoriile vechi pot fi prescrise, adică creditorul nu le mai poate cere în instanță dacă a lăsat să treacă termenul legal. Moștenitorii pot invoca prescripția la fel cum ar fi putut defunctul. Calculul termenelor e tehnic și depinde de tipul datoriei, deci e de discutat cu un avocat.
Datoriile la notar, în procedura succesorală
La dezbaterea succesiunii, notarul consemnează pasivul declarat de moștenitori sau comunicat de creditori, iar acesta poate apărea în certificatul de moștenitor. Creditorii defunctului pot ei înșiși să ceară deschiderea procedurii succesorale, ca să afle cine sunt moștenitorii împotriva cărora își pot valorifica drepturile.
Creditorii moștenirii au și un drept de preferință asupra bunurilor moștenirii față de creditorii personali ai moștenitorilor, printr-un mecanism numit separația de patrimonii. În practică, asta înseamnă că bunurile defunctului servesc întâi pentru plata datoriilor defunctului.
Procedura completă a succesiunii e descrisă în ghidul succesiunii notariale.
Accepți sau renunți dacă datoriile sunt mari
Când datoriile par mai mari decât bunurile, ai două variante: accepți moștenirea, știind că răspunzi doar cu bunurile ei, sau renunți complet. Ambele sunt legitime, iar alegerea depinde de situație.
- Accepți dacă există bunuri cu valoare sentimentală sau economică, dacă datoriile sunt incerte sau dacă vrei să controlezi vânzarea bunurilor.
- Renunți dacă datoriile depășesc clar bunurile și nu vrei să participi la discuții cu creditorii și executori.
Efectele renunțării, inclusiv cui îi trece partea ta, sunt explicate în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are. Decizia se ia în termenul de opțiune succesorală, de regulă un an de la deces.
Ce iei cu tine despre datoriile moștenirii
Datoriile defunctului formează pasivul moștenirii și nu dispar la deces, dar moștenitorii răspund pentru ele, ca regulă, doar cu bunurile moștenite și proporțional cu cota lor. Garanțiile rămân pe bunuri, iar codebitorii, garanții și soțul pentru datoriile comune au obligații proprii.
De reținut:
- verifică întâi dacă există asigurare de viață atașată creditelor;
- cere certificatul fiscal și situația bancară înainte de a decide;
- ține bunurile moștenirii separat de ale tale;
- păstrează documentele cheltuielilor de înmormântare;
- renunțarea e o opțiune, dar nu singura protecție împotriva datoriilor.
Întrebări frecvente
Trebuie să plătesc din salariul meu datoriile părinților?
Ca regulă, nu. Moștenitorii răspund doar cu bunurile primite din moștenire, proporțional cu cota lor, cu excepția situațiilor în care sunt și ei codebitori sau garanți.
Banca poate lua casa moștenită dacă era ipotecată?
Da, dacă ratele nu se plătesc, ipoteca permite băncii să urmărească imobilul, indiferent cine l-a moștenit. De aceea trebuie verificată rapid situația creditului și a asigurării.
Cine plătește înmormântarea?
Oricine o poate plăti, iar cheltuielile rezonabile se recuperează din moștenire. Păstrează facturile și chitanțele.
Dacă renunț la moștenire, mai pot fi urmărit pentru datorii?
Nu pentru datoriile moștenirii. Rămâi obligat doar pentru datoriile tale proprii, de exemplu dacă ai semnat ca girant sau codebitor.
Pot afla înainte de succesiune toate datoriile defunctului?
Poți afla multe dintre ele din certificatul fiscal, de la bănci și din corespondență, dar nu există garanția unei liste complete. Unele datorii apar abia după ce creditorii află de deces.
