Cuprins 6 secțiuni
Acceptarea moștenirii este actul prin care o persoană chemată la succesiune hotărăște să devină moștenitor și să preia, împreună cu ceilalți, drepturile și obligațiile defunctului. Legea cunoaște două forme: acceptarea expresă și acceptarea tacită, iar diferența dintre ele contează mai mult decât pare, pentru că multă lume acceptă fără să-și dea seama.
În practică, cei mai mulți moștenitori merg la notar, declară că acceptă și primesc certificatul de moștenitor. Dar există și situații în care cineva se poartă ca un moștenitor înainte de orice formalitate, iar acel comportament poate fi privit ca acceptare. Mai jos vezi cum arată fiecare formă, ce fapte sunt riscante, ce poți face fără să accepți și ce se întâmplă după ce ai decis. Informațiile sunt generale; pentru cazul tău, notarul public este cel care îți explică detaliile.
Ce înseamnă acceptarea moștenirii
Acceptarea este manifestarea de voință prin care moștenitorul confirmă că vrea să primească moștenirea. Ea se exercită în termenul de opțiune succesorală, care este de un an de la data decesului, așa cum explică Opțiunea succesorală: termenul de un an și ce înseamnă.
Câteva reguli stau la baza acestui act:
- acceptarea este liberă: nimeni nu te poate obliga să moștenești;
- este totală: nu poți accepta doar o parte din moștenire și refuza restul, nici nu poți pune condiții;
- este irevocabilă: odată făcută, nu mai poți reveni asupra ei, decât în cazuri rare, cum ar fi viciile de consimțământ;
- se retroactivează la data deschiderii moștenirii, adică ești socotit moștenitor de la momentul decesului.
Cum se face acceptarea expresă
Acceptarea expresă este cea în care declari clar, în scris, că accepți moștenirea sau că îți iei calitatea de moștenitor. Cel mai des se face în fața notarului, în dosarul de succesiune, prin declarația de acceptare semnată de tine.
Se poate face însă și printr-un act sub semnătură privată, dacă din el reiese neîndoielnic că îți asumi titlul de moștenitor. De exemplu, un înscris în care scrii „în calitate de fiu și moștenitor al defunctului, accept succesiunea” este o acceptare expresă, chiar dacă nu a fost întocmit la notar.
Cine poate accepta în locul tău
Dacă nu poți ajunge la notar, poți da o procură specială pentru acceptarea succesiunii. Regulile pentru acest tip de mandat sunt explicate în Procura notarială: ghid complet despre mandat și limite. Pentru moștenitorii care locuiesc în afara țării, procura se poate da la consulat sau la un notar străin, cu apostilă, iar pașii practici sunt descriși în Succesiunea cu moștenitori în străinătate: pașii practici.
Cum se produce acceptarea tacită
Acceptarea tacită rezultă din faptul că săvârșești un act pe care nu l-ai putea face decât în calitate de moștenitor. Nu ai declarat nimic, dar comportamentul tău arată că te consideri proprietar.
Exemple tipice de fapte care pot însemna acceptare tacită:
- vinzi sau donezi un bun din moștenire, cum ar fi un autoturism sau un teren;
- închiriezi un imobil moștenit și încasezi chiria pentru tine;
- încasezi creanțe ale defunctului și păstrezi banii;
- scoți bani din contul defunctului pentru nevoi personale;
- te înscrii ca titular al bunului într-un registru, fără să fi renunțat.
Atenție: Dacă vrei să renunți la moștenire, nu vinde, nu închiria și nu folosi bunurile defunctului ca și cum ar fi ale tale. Un singur act de acest fel poate fi interpretat ca acceptare și te poate lăsa fără posibilitatea de a renunța.
Ce poți face fără să accepți
Legea face distincție între actele care arată intenția de a moșteni și cele care doar protejează bunurile. Poți face fără riscul unei acceptări tacite actele de conservare și de administrare provizorie.
| Act | Acceptare tacită? | Explicație |
|---|---|---|
| Organizarea înmormântării și plata cheltuielilor | De regulă nu | Este o obligație morală și practică, nu o preluare a bunurilor |
| Reparații urgente la un acoperiș care curge | Nu | Conservă bunul, nu îl valorifică |
| Plata taxelor curente pentru a evita executarea | Nu | Este administrare provizorie |
| Vânzarea unui bun din moștenire | Da | Dispui de bun ca un proprietar |
| Închirierea imobilului pe termen lung | Da | Valorifici bunul în folos propriu |
Când ai îndoieli, cere părerea notarului înainte să acționezi. O discuție scurtă te poate scuti de o problemă greu de reparat.
Ce se întâmplă după acceptare
După acceptare, devii titularul cotei tale din moștenire, cu toate drepturile și cu partea ta de răspundere pentru datorii. Ca regulă generală, moștenitorii răspund pentru datoriile defunctului doar în limita bunurilor primite, nu cu averea lor personală, așa cum se vede în Datoriile defunctului: ce se întâmplă cu pasivul moștenirii.
Pe baza acceptării, notarul continuă dezbaterea și emite certificatul de moștenitor. Cum arată acesta și la ce îți folosește afli din Certificatul de moștenitor: ce dovedește și cum se obține. Dacă mai multe persoane au acceptat, ele rămân în indiviziune, adică împart bunurile pe cote, până când fac un partaj, voluntar sau în instanță. Pentru bunurile comune ale unui cuplu, un exemplu de împărțire la notar se găsește în Partajul voluntar la notar: împărțirea bunurilor comune.
Dacă termenul de un an trece fără să faci nimic, legea te consideră renunțător. Asta înseamnă că nu mai poți accepta ulterior, iar cota ta revine celorlalți moștenitori. Efectele renunțării sunt descrise în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are.
Întrebări frecvente
Pot accepta moștenirea doar pentru o parte din bunuri?
Nu. Acceptarea este totală și nu poate fi limitată la anumite bunuri sau condiționată. Dacă vrei să rămâi doar cu un bun anume, aceasta se rezolvă ulterior, prin partaj între moștenitori.
Cum aflu dacă am acceptat tacit fără să știu?
Verifică dacă ai vândut, închiriat sau folosit ca proprietar vreun bun al defunctului. Dacă da, discută cu notarul înainte de orice declarație, pentru că acceptarea tacită se apreciază după faptele concrete.
Pot reveni asupra acceptării?
În principiu nu, acceptarea fiind irevocabilă. Excepțiile sunt rare și țin de situații precum înșelăciunea sau violența la momentul declarației, care se discută în fața instanței.
Trebuie să mă prezint personal la notar ca să accept?
Nu neapărat. Poți acorda o procură specială unei persoane de încredere, care să facă declarația în numele tău, iar notarul îți verifică identitatea și mandatul.
Ce se întâmplă dacă nu accept și nu renunț în termen?
La expirarea termenului de un an legea te consideră renunțător, iar cota ta se redistribuie celorlalți moștenitori. De aceea, mai bine decizi din timp.
