Petiția de ereditate: ce faci dacă ești omis din succesiune

Petiția de ereditate este acțiunea civilă prin care o persoană care se pretinde moștenitor cere instanței să îi recunoască această calitate și să oblige pe cei care dețin bunurile moștenirii să i le restituie, în parte sau total. Se folosește atunci când ai fost omis din dosarul de succesiune sau când certificatul de moștenitor a fost emis fără tine.

Situația nu e rară: un copil din afara căsătoriei a cărui filiație nu era cunoscută, un moștenitor aflat în străinătate pe care nu l-a anunțat nimeni sau o rudă ascunsă de ceilalți moștenitori. Mai jos vezi ce condiții trebuie îndeplinite, cum se desfășoară procesul, ce probezi, ce se întâmplă cu certificatul deja emis și ce alternative amiabile există. Textul este informativ, iar în astfel de litigii este necesar un avocat.

Ce este petiția de ereditate

Petiția de ereditate este o acțiune în instanță, nu o procedură notarială. Prin ea, reclamantul cere să se constate că este moștenitor al defunctului și, pe cale de consecință, să i se restituie cota din bunurile pe care alții le stăpânesc ca moștenitori.

Acțiunea apără dreptul real de moștenire. Dacă certificatul de moștenitor a fost eliberat fără tine, el nu devine inatacabil: poate fi contestat, iar instanța poate să îl corecteze sau să îl anuleze în privința ta, dacă dovedești calitatea de moștenitor. Cum arată certificatul și ce dovedește citești în Certificatul de moștenitor: ce dovedește și cum se obține.

Cine poate folosi petiția de ereditate

Pot formula acțiunea persoanele care pretind că sunt moștenitoare, legale sau testamentare, și care nu au fost recunoscute sau nu au primit ce li se cuvenea. Exemple tipice:

• un copil a cărui filiație se stabilește după emiterea certificatului;
• un frate sau o soră, în clasa a II-a, omiși de ceilalți moștenitori;
• un legatar care nu a fost chemat în dosar, deși testamentul îl menționa;
• un moștenitor care a aflat târziu de deces, de exemplu pentru că locuia în altă țară.

Ce trebuie să probezi

Reclamantul trebuie să dovedească două lucruri: că are calitatea de moștenitor și că bunurile pretinse fac parte din moștenire și se află la pârât. Probele obișnuite sunt:

1. certificatele de stare civilă care atestă rudenia: naștere, căsătorie, deces;
2. hotărâri judecătorești privind filiația, dacă a fost nevoie de stabilirea ei;
3. testamentul, dacă te prevede ca legatar, verificat în registrele notariale, așa cum se vede în Verificarea unui testament în registrele notariale RNNEP;
4. extrase de carte funciară, acte de proprietate și alte dovezi privind bunurile;
5. martori, dacă anumite fapte nu se dovedesc prin înscrisuri.

Regulile de împărțire între clase și grade de rudenie, pe care instanța le aplică, sunt cele din Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles.

Termenul de prescripție

Acțiunea este supusă prescripției extinctive, deci nu poți aștepta la nesfârșit. Termenul și momentul de la care curge depind de situație și se raportează, de regulă, la data la care ai aflat sau ar fi trebuit să afli că ai calitatea de moștenitor și că ai fost omis. Din cauza acestor nuanțe, un avocat trebuie consultat cât mai repede.

Dacă întârzii prea mult, pârâții pot invoca prescripția, iar instanța poate respinge acțiunea fără să mai analizeze fondul. Pe de altă parte, un moștenitor aparent care a dobândit bunurile cu bună-credință poate fi protejat în anumite condiții, mai ales dacă a vândut mai departe unui terț.

Efectele unei petiții admise

Dacă instanța admite cererea, reclamantul este recunoscut moștenitor și poate obține:

• restituirea cotei din bunurile în natură, în măsura în care mai există;
• despăgubiri pentru bunurile înstrăinate, în funcție de buna sau reaua-credință a pârâtului;
• refacerea certificatului de moștenitor sau emiterea unui act completator.

Imobilele pot fi grevate de drepturile terților, de exemplu dacă au fost vândute între timp. Pentru securitatea circuitului civil, legea protejează în anumite condiții terții care au cumpărat cu bună-credință, de la un moștenitor aparent. Cum se desfășoară vânzarea la notar, cu verificările aferente, vezi în Vânzarea-cumpărarea la notar: ghid complet al procedurii.

Alternativa amiabilă

Înainte de proces, merită încercată soluția prietenoasă. Poți cere ca ceilalți moștenitori să accepte refacerea actelor: notarul poate emite un nou certificat, dacă toți sunt de acord și dovezile sunt clare. Dacă nu s-a făcut încă partajul, moștenitorii pot corecta cotele prin acord. Pentru partaj prin acord, vezi Partajul voluntar la notar: împărțirea bunurilor comune.

Sfat: Păstrează toate corespondențele și actele care arată când ai aflat de deces și de dosar. Ele pot conta la stabilirea punctului de pornire a termenului de prescripție.

Cum previi situația

Pentru cei care deschid o succesiune, cea mai bună prevenție este corectitudinea. Declară toți moștenitorii cunoscuți, chiar dacă relațiile sunt tensionate. Notarul verifică actele de stare civilă, dar nu poate afla ce nu i se declară. Pașii obișnuiți ai dezbaterii sunt în Succesiunea notarială: ghid complet al procedurii.