Cuprins 7 secțiuni
Declarația despre starea civilă și regimul matrimonial este un înscris prin care spui notarului dacă ești căsătorit, divorțat, văduv sau necăsătorit și ce regim al bunurilor se aplică. Notarul o cere înainte de a autentifica acte precum vânzarea, donația sau ipoteca, pentru a stabili dacă bunul este comun și dacă soțul trebuie să-și dea acordul. Răspunsul nu e o formalitate: de el depinde valabilitatea întregului act.
Regimul matrimonial obișnuit este comunitatea legală de bunuri, în care bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, comune. Mulți oameni cred că un bun cumpărat pe numele lor le aparține doar lor, apoi descoperă la notar că soțul trebuie să semneze. Articolul explică ce cuprinde declarația, când se cere, cum interacționează cu regimul bunurilor, ce pregătești și ce riscuri apar. Informațiile sunt generale; pentru cazul tău, notarul stabilește cerințele exacte.
Ce cuprinde declarația despre starea civilă?
Declarația cuprinde, de regulă, starea civilă la momentul actului, regimul matrimonial și, după caz, faptul că bunul este propriu sau comun. Poate include și date despre soț, despre o căsătorie anterioară sau despre o convenție matrimonială.
Elemente obișnuite:
- starea civilă: căsătorit, necăsătorit, divorțat, văduv;
- regimul bunurilor: comunitate legală, separație de bunuri sau comunitate convențională;
- natura bunului: dobândit înainte de căsătorie, prin moștenire sau donație, ori în timpul căsătoriei;
- existența unei convenții matrimoniale, dacă soții au încheiat una.
Notarul poate verifica unele informații din registre sau din actele de stare civilă pe care le-ai adus. Despre aceste acte, citește articolul cu actele de stare civilă cerute la notar.
De ce cere notarul această declarație?
Notarul o cere pentru a afla dacă soțul trebuie să participe la act sau să-și dea acordul. Dacă bunul este comun, vânzarea sau donarea fără acordul celuilalt soț poate fi atacată în instanță.
În regimul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, comune, cu excepția celor primite prin moștenire sau donație și a unor bunuri personale. Pentru un act de dispoziție asupra unui bun comun, de regulă ambii soți trebuie să consimtă. Declarația te obligă să fii sincer, iar notarul poate cere dovezi suplimentare. Pentru contextul vânzării, vezi ghidul vânzării-cumpărării la notar.
Când e nevoie și de acordul soțului?
Acordul soțului este necesar când bunul este comun și actul este de dispoziție, adică vânzare, donație sau ipotecă, iar locuința familiei are protecție suplimentară. Soțul își poate da acordul prezent la notar sau printr-o procură.
Dacă soțul nu poate veni, poți folosi o procură autentică, dată special pentru acel act. Ea trebuie să arate bunul și operațiunea, nu doar o formulare generală. Regulile generale ale mandatului sunt în ghidul procurii notariale. Detalii despre puterile necesare găsești în procura pentru vânzarea unui imobil. În unele situații, notarul cere și o declarație a soțului că nu se opune.
| Situație | Bunul | Acordul soțului |
|---|---|---|
| Căsătorit, comunitate legală, bun dobândit în căsătorie | comun | necesar |
| Căsătorit, bun primit prin moștenire | propriu | de regulă nu, dar locuința familiei e protejată |
| Necăsătorit | propriu | nu este cazul |
| Divorțat, după partaj | propriu al celui care îl deține | nu |
Ce se întâmplă dacă declarația este falsă?
O declarație falsă poate duce la anularea actului și la răspundere penală pentru fals în declarații. Cel care a indus în eroare partenerul de contract răspunde pentru pagubele produse.
Un exemplu frecvent este cel al cumpărătorului care, după ce a achitat prețul, află că vânzătorul era căsătorit și că soțul nu a fost de acord cu vânzarea. Actul poate fi atacat, iar cumpărătorul ajunge într-un litigiu lung. De aceea, notarul insistă pe sinceritate, iar tu ar trebui să citești atent textul declarației înainte de semnare. Pentru alte aspecte ale răspunderii pentru declarații, vezi declarația pe propria răspundere la notar.
Atenție: dacă ai dubii despre regimul tău matrimonial (de exemplu ai încheiat o convenție matrimonială demult), adu documentele la notar, nu te baza pe memorie.
Cum se leagă de convenția matrimonială?
Convenția matrimonială schimbă regimul bunurilor față de cel legal, deci influențează ce trece în declarație. Dacă soții au ales separația de bunuri, fiecare dispune liber de bunurile sale, iar acordul celuilalt nu mai este necesar în același mod.
Convenția se încheie în formă autentică și se înscrie în registrele notariale, iar notarul o poate verifica. Dacă o ai, adu o copie la actul pentru care ți se cere declarația. Fără ea, notarul va aplica regimul legal. Atenție și la bunurile dobândite înainte de schimbarea regimului, care pot avea regim diferit.
Ce pregătești pentru notar?
Pregătești actul de identitate, certificatul de căsătorie sau de divorț, convenția matrimonială (dacă există) și actele de proprietate ale bunului. Cu ele, notarul întocmește declarația și stabilește dacă mai e nevoie de alte persoane.
Pentru liste mai largi de documente, vezi pregătirea programării la notar. Dacă bunul vizat provine dintr-o moștenire sau o donație, adu și acele acte, pentru că ele arată dacă bunul este propriu. Un dosar complet scurtează mult programarea și reduce riscul unei amânări.
Întrebări frecvente
Pot vinde un apartament cumpărat în căsătorie fără soț?
De regulă nu, pentru că bunul este comun și soțul trebuie să consimtă. Poate da acordul personal sau printr-o procură autentică specială.
Declarația despre starea civilă se dă în scris?
Da, se consemnează în actul notarial sau într-o declarație separată, semnată în fața notarului. Notarul verifică și actele de stare civilă.
Ce se întâmplă dacă am divorțat, dar nu am împărțit bunurile?
Bunurile rămân comune până la partaj, deci ambii foști soți trebuie să participe la un act de dispoziție. Pentru partaj, citește partajul voluntar la notar.
Bunurile moștenite sunt comune?
Nu, de regulă sunt bunuri proprii ale celui care le-a moștenit. Proba provenienței se face cu actele de moștenire sau de donație.
Pot ascunde starea civilă dacă actul e mic?
Nu. Declarația trebuie să fie sinceră indiferent de valoarea actului, iar o declarație falsă are consecințe juridice.
