Un copil cetățean român care iese din țară fără ambii părinți are nevoie, în regula generală, de acordul exprimat în fața notarului de părintele sau părinții care nu îl însoțesc. Dacă minorul călătorește cu un singur părinte, celălalt dă o declarație notarială de acord. Dacă îl însoțește o altă persoană adultă (bunic, rudă, profesor, prieten de familie), ambii părinți își dau acordul, iar însoțitorul prezintă și certificatul lui de cazier judiciar. Documentele sunt verificate de Poliția de Frontieră la ieșirea din țară.
Regulile vin din legislația privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate și sunt aplicate strict: în fiecare an, polițiștii de frontieră opresc călătoria unor copii pentru că lipsea o declarație sau era incompletă. Articolul explică cine are nevoie de acord, ce cuprinde declarația, care sunt excepțiile și cum o dai dacă ești plecat din țară. Informațiile au caracter general; înaintea fiecărei călătorii verifică cerințele actuale pe site-ul Poliției de Frontieră Române, iar pentru situații conflictuale între părinți consultă un avocat.
Cine are nevoie de acord și în ce formă
Răspunsul direct: documentele cerute depind de cine însoțește copilul. Tabelul rezumă situațiile uzuale, așa cum sunt prezentate de Poliția de Frontieră.
| Cu cine călătorește minorul | Ce documente se cer, pe lângă actul de călătorie al copilului |
|---|---|
| Cu ambii părinți | de regulă nimic suplimentar |
| Cu un singur părinte | declarația notarială de acord a celuilalt părinte sau dovada unei excepții |
| Cu o altă persoană adultă | declarația notarială de acord a ambilor părinți și certificatul de cazier judiciar al însoțitorului |
| Cu un grup organizat (școală, tabără) | acordul părinților și documentele cerute pentru însoțitor, conform regulilor aplicabile |
| Neînsoțit | reguli speciale ale legii și ale transportatorului; verifică dinainte cu ambele |
De ce cere legea acest acord
Acordul celuilalt părinte protejează copilul împotriva deplasărilor ilicite peste graniță, inclusiv în conflictele dintre părinți. Pentru că autoritatea părintească aparține, de regulă, ambilor părinți, chiar și după divorț, o decizie importantă precum ieșirea din țară cere consimțământul amândurora.
Important: Certificatul de naștere nu este document de călătorie. Copilul are nevoie de pașaport valabil sau, pentru statele în care se poate călători cu el, de o carte de identitate valabilă.
Ce trebuie să cuprindă declarația de acord
Declarația este un act notarial, distinct de procură, prin care părintele își exprimă consimțământul pentru ca minorul să călătorească în anumite condiții. Pentru a fi acceptată la frontieră, ea trebuie să fie clară și completă.
Elementele uzuale ale declarației:
- Datele părintelui care își dă acordul: nume, cod numeric personal, act de identitate.
- Datele copilului: nume, cod numeric personal, data nașterii.
- Statul sau statele de destinație: poate fi o țară anume, mai multe țări sau, uneori, formularea „toate statele lumii”, dacă notarul și părintele aleg această variantă.
- Perioada: datele de plecare și întoarcere sau intervalul în care sunt permise călătoriile.
- Persoana însoțitoare: celălalt părinte sau adultul care îl va însoți, cu datele de identificare.
- Mențiuni suplimentare, dacă este cazul: scopul călătoriei, posibilitatea de a călători de mai multe ori.
Valabilitatea declarației
Legea limitează perioada pentru care se poate da acordul, iar sursele oficiale indică în prezent o valabilitate de cel mult trei ani de la întocmire. În interiorul acestui interval, declarația este valabilă pentru perioada și statele trecute în ea. Verifică întotdeauna dacă data întoarcerii se încadrează în perioada din declarație.
Sfat: Dacă familia călătorește des, discută cu notarul o declarație pentru o perioadă mai lungă și mai multe state, în limitele legii. Eviți astfel o vizită la notar înaintea fiecărei vacanțe.
Excepțiile: când nu e nevoie de acordul celuilalt părinte
Răspunsul direct: declarația celuilalt părinte nu se cere atunci când părintele însoțitor poate dovedi că acordul nu mai este necesar sau nu poate fi obținut din motive prevăzute de lege. Dovada se face cu documente, prezentate la frontieră.
Excepțiile uzuale sunt:
- decesul celuilalt părinte, dovedit cu certificatul de deces;
- o hotărâre judecătorească definitivă din care rezultă că minorul i-a fost încredințat părintelui însoțitor sau că acesta exercită singur autoritatea părintească;
- decăderea celuilalt părinte din drepturile părintești, stabilită de instanță;
- declararea celuilalt părinte ca dispărut, prin hotărâre judecătorească.
Atenție la divorț
După divorț, instanța stabilește de obicei locuința copilului la unul dintre părinți, dar autoritatea părintească rămâne adesea comună. Simplul fapt că locuința copilului este la tine nu înseamnă automat că nu ai nevoie de acordul fostului soț. Citește dispozitivul hotărârii sau întreabă un avocat dacă nu este clar cum este exercitată autoritatea părintească.
Cum se dă declarația la notar
Declarația se autentifică la orice notar public din România. Procedura este scurtă, dar cere date exacte despre călătorie.
Ce aduci la notar
- actul de identitate al părintelui care dă declarația (vezi Actele de identitate la notar: ce se acceptă și ce nu);
- certificatul de naștere al copilului sau o copie a lui;
- datele persoanei însoțitoare, dacă nu este celălalt părinte;
- statele de destinație și perioada.
Pașii
- Programarea la notar; pentru sfaturi practice vezi Programarea la notar: cum te pregătești ca să nu amâni actul.
- Notarul verifică identitatea și redactează declarația, pe baza modelelor uzuale.
- Citești declarația și verifici datele copilului, statele și perioada.
- Semnezi, iar notarul autentifică actul.
- Primești exemplarul original pe care îl va prezenta însoțitorul la frontieră.
Poliția de Frontieră publică pe site-ul său informații și modele orientative pentru aceste declarații. Notarul le cunoaște, dar este util să le consulți și tu înainte.
Declarația și cazierul însoțitorului
Când copilul pleacă cu o altă persoană decât părinții, însoțitorul trebuie să aibă și certificatul de cazier judiciar. Acesta se obține de la poliție sau prin canalele electronice disponibile și are o valabilitate limitată, deci verifică data emiterii înainte de plecare.
| Document | Cine îl obține | Unde se prezintă |
|---|---|---|
| Declarația părintelui absent | părintele, la notar sau la consulat | la frontieră, de către însoțitor |
| Declarația ambilor părinți | părinții, la notar sau la consulat | la frontieră, de către adultul însoțitor |
| Certificatul de cazier judiciar | adultul însoțitor | la frontieră, împreună cu declarațiile |
| Pașaportul sau cartea de identitate a copilului | părinții | la frontieră și la transportator |
| Dovada unei excepții (deces, hotărâre) | părintele însoțitor | la frontieră, în locul declarației |
Părintele care locuiește în străinătate
Dacă părintele care trebuie să își dea acordul se află în altă țară, el poate da declarația la consulatul României sau la un notar străin. Varianta consulară este de obicei cea mai simplă, pentru că actul este în limba română și nu mai are nevoie de alte formalități.
Dacă declarația se dă la un notar străin, ea are nevoie, după caz, de apostilă sau supralegalizare și de traducere autorizată în limba română. Pașii sunt aceiași ca la procurile date în străinătate, explicați în Procura dată în străinătate: consulat, apostilă și traducere, iar regulile traducerilor sunt descrise în Traducerile legalizate: cum se obțin prin traducător și notar.
Atenție: Lasă suficient timp pentru apostilă, traducere și trimiterea originalului prin curier. O declarație scanată sau trimisă pe e-mail nu este acceptată la frontieră.
Când părinții nu se înțeleg
Răspunsul direct: dacă un părinte refuză nejustificat să își dea acordul pentru o călătorie, celălalt se poate adresa instanței, care poate suplini acordul, de regulă pe o procedură urgentă. Instanța analizează interesul superior al copilului, scopul și durata călătoriei, garanțiile de întoarcere.
Câteva recomandări practice:
- încearcă întâi o înțelegere scrisă, cu detalii clare despre destinație și întoarcere;
- păstrează dovezile comunicării cu celălalt părinte;
- începe demersurile din timp, nu cu câteva zile înainte de plecare;
- discută cu un avocat specializat în dreptul familiei, mai ales dacă există riscul ca celălalt părinte să se opună unei mutări în străinătate.
Acordul pentru pașaportul copilului
Acordul pentru călătorie nu trebuie confundat cu acordul pentru eliberarea pașaportului. La cererea de pașaport pentru un minor, serviciile de pașapoarte cer de regulă prezența ambilor părinți sau, dacă unul nu poate veni, o declarație notarială de acord a acestuia. Verifică cerințele serviciului de pașapoarte unde depui cererea, pentru că pot exista particularități.
Greșeli care opresc copilul la frontieră
Cele mai frecvente probleme întâlnite la frontieră pot fi evitate printr-o verificare de cinci minute înainte de plecare.
- Lipsa declarației celuilalt părinte, din convingerea că „nu se mai cere”.
- Statul de destinație lipsă din declarație, mai ales la tranzitul prin alte țări cu mașina.
- Perioada depășită: întoarcerea este după data din declarație.
- Însoțitorul nu este cel trecut în declarație.
- Lipsa cazierului judiciar al adultului însoțitor.
- Certificat de naștere în loc de pașaport sau act de identitate expirat.
- Declarație din străinătate fără apostilă sau traducere.
Pentru declarațiile notariale în general, inclusiv diferența dintre autentificare și legalizare, vezi Declarația pe propria răspundere la notar: când se cere și Legalizarea semnăturii și a copiilor: ce face notarul. Pentru reprezentarea în alte proceduri, actul potrivit este procura, explicată în ghidul complet al procurii notariale.
Ce merită reținut înainte de plecare
Un minor care iese din țară fără ambii părinți are nevoie de acordul notarial al părintelui sau al părinților care nu îl însoțesc. Declarația identifică copilul, însoțitorul, statele și perioada, are o valabilitate limitată și se dă la notar sau la consulat. Excepțiile (deces, hotărâre judecătorească, decădere, dispariție) se dovedesc cu documente.
De reținut:
- cu un părinte: declarația notarială a celuilalt părinte;
- cu altă persoană: declarația ambilor părinți plus cazierul judiciar al însoțitorului;
- certificatul de naștere nu este document de călătorie;
- locuința copilului stabilită la un părinte nu înseamnă automat autoritate exclusivă;
- verifică regulile actuale pe site-ul Poliției de Frontieră Române înainte de fiecare călătorie.
Întrebări frecvente
Copilul meu pleacă în vacanță cu mine, fără tatăl lui. Am nevoie de acordul lui?
În regula generală, da: tatăl dă o declarație notarială de acord, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, cum ar fi decesul sau o hotărâre care îți acordă autoritatea exclusivă.
Bunicii pot lua copilul în vacanță în străinătate?
Da, cu declarația notarială de acord a ambilor părinți și cu certificatul de cazier judiciar al bunicului sau bunicii care îl însoțește.
Cât timp este valabilă declarația de acord?
Pentru perioada și statele trecute în ea, în limita maximă prevăzută de lege, indicată în prezent de sursele oficiale ca fiind de cel mult trei ani.
Pot da acordul din străinătate?
Da, la consulatul României sau la un notar străin, cu apostilă sau supralegalizare și traducere autorizată, după caz.
Ce fac dacă celălalt părinte refuză să își dea acordul?
Te poți adresa instanței, care poate suplini acordul dacă refuzul este nejustificat și călătoria este în interesul copilului. Un avocat te poate ajuta cu procedura.
