Cuprins 6 secțiuni
Moștenitorii minori au aceleași drepturi succesorale ca adulții, dar nu pot să le exercite singuri. Un copil de câțiva ani poate deveni proprietar al unei cote dintr-un apartament, însă decizia de a accepta, de a renunța sau de a vinde se ia prin reprezentantul lui legal, adesea cu încuviințarea instanței.
Aceste reguli urmăresc un singur scop: să fie protejat patrimoniul copilului. În practică, ele pot încetini dosarul și pot crea întrebări, mai ales când printre moștenitori se află și părintele minorului. Mai jos vezi cine acționează pentru minor, ce acte cer încuviințare, când apare curatorul special și cum se desfășoară procedura la notar.
Cine reprezintă minorul în succesiune
Minorul sub 14 ani este reprezentat de părinți sau de tutore, care acționează în numele lui. Minorul care a împlinit 14 ani își exercită singur drepturile, dar cu încuviințarea ocrotitorului legal, adică a părintelui sau a tutorelui, pentru majoritatea actelor importante.
Vârsta se raportează la momentul în care se face actul, nu la data decesului. Notarul verifică certificatul de naștere și, dacă e cazul, hotărârea prin care a fost numit un tutore. Moștenitori minori pot apărea în orice clasă de moștenitori, de exemplu copiii defunctului sau nepoții care vin prin reprezentare, după regulile din Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles.
Ce acte cer încuviințarea instanței de tutelă
Ocrotirea legală a minorului implică o regulă generală: actele care pot afecta serios patrimoniul copilului necesită autorizarea instanței de tutelă, care funcționează pe lângă judecătoria de la domiciliul minorului. Printre ele se numără, de regulă:
- renunțarea la moștenire în numele minorului;
- vânzarea sau donarea bunurilor care aparțin copilului;
- partajul care implică minorul, în funcție de condiții;
- ipotecarea sau grevarea cu sarcini a bunurilor lui.
Pentru acceptarea moștenirii, practicile diferă, iar notarul îți spune dacă în cazul tău este necesară o autorizare. Mai simplu este să întrebi de la început, pentru a nu pierde timp în termenul de un an, despre care citești în Opțiunea succesorală: termenul de un an și ce înseamnă.
Când se numește un curator special
Dacă părintele și copilul sunt moștenitori în același dosar și interesele lor se pot ciocni, părintele nu îl poate reprezenta singur pe copil. Un exemplu: mama și fiul minor moștenesc de la tatăl lor, iar mama vrea să preia apartamentul și să plătească o compensație copilului. Interesele sunt opuse, deoarece suma pentru copil poate fi mică sau mare.
În asemenea cazuri, instanța de tutelă sau autoritatea competentă numește un curator special, o persoană care apără interesele copilului doar în actul respectiv. Curatorul poate fi o rudă, un avocat sau un reprezentant al unei instituții de protecție a copilului. Numirea durează, așa că merită inițiată din timp.
Pașii la notar când există un moștenitor minor
Procedura este asemănătoare cu cea obișnuită, descrisă în Succesiunea notarială: ghid complet al procedurii, dar cu câteva elemente în plus. În mod obișnuit:
- părintele sau tutorele se prezintă cu certificatul de naștere al copilului și cu actul propriu de identitate;
- notarul verifică dacă există un conflict de interese între părinte și minor;
- dacă este necesar, se solicită autorizarea instanței sau se numește un curator special;
- se declară acceptarea sau, cu autorizare, renunțarea în numele minorului;
- se emite certificatul de moștenitor, cu cota minorului consemnată.
Lista actelor de care ai nevoie este în Actele necesare la succesiune: listă pentru moștenitori, iar pentru certificatele de stare civilă vezi Actele de stare civilă la notar: ce certificate se cer.
Gestionarea bunurilor moștenite de minor
Părinții administrează bunurile copilului cu grija pe care o au față de propriile bunuri și nu le pot folosi pentru interese proprii. Pentru actele de dispoziție, cum ar fi vânzarea unui apartament moștenit, trebuie autorizarea instanței, care verifică dacă tranzacția este în folosul copilului.
Sfat: Dacă planul familiei este să vindeți un imobil moștenit în care are cotă și un minor, discută din timp cu un notar. Autorizarea instanței și, eventual, curatorul special pot adăuga săptămâni sau luni la calendar.
La majorat, tânărul preia administrarea bunurilor și poate cere socoteală părinților sau tutorelui pentru gestiunea anterioară, dacă a existat vreo problemă.
Minorul și renunțarea la moștenire
Renunțarea în numele unui minor este o decizie sensibilă, pentru că privește un drept care ar putea fi valoros. Legea o supune controlului instanței de tutelă, iar judecătorul verifică, în primul rând, dacă moștenirea nu este mai degrabă o sarcină pentru copil. Cum funcționează renunțarea în general vezi în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are.
În cele mai multe familii, acceptarea este soluția firească, mai ales că moștenitorii răspund de datorii, de regulă, doar în limita activului primit.
Întrebări frecvente
Un copil poate moșteni dacă are doar câteva luni?
Da. Orice copil născut viu, sau conceput la data decesului și născut ulterior viu, are capacitate succesorală. Drepturile sunt exercitate de reprezentantul legal.
Mama poate decide singură pentru copilul minor?
Poate acționa ca reprezentant, dar pentru unele acte este nevoie de autorizarea instanței de tutelă. Dacă are interese opuse copilului în același dosar, se numește un curator special.
Se poate vinde apartamentul moștenit de un minor?
Se poate, dar numai cu autorizarea instanței de tutelă, care analizează dacă vânzarea este în interesul copilului. Banii rezultați se păstrează pentru minor.
Termenul de un an se aplică și minorilor?
Termenul de opțiune succesorală se aplică, dar pentru minori se ține cont de regulile speciale privind reprezentarea. Cel mai bine întrebi notarul de la început.
Cine administrează banii minorului moștenitor?
Părinții sau tutorele, sub supravegherea instanței de tutelă. Sumele importante se păstrează de regulă în conturi protejate, iar cheltuirea lor are nevoie de încuviințare.
