Cuprins 7 secțiuni
Nedemnitatea succesorală și dezmoștenirea sunt două moduri prin care o persoană care ar fi putut moșteni este îndepărtată de la succesiune. Se confundă adesea, dar sunt diferite ca origine: prima este o sancțiune stabilită de lege, a doua este o alegere a defunctului exprimată în testament.
Diferența contează în dosarele de familie tensionate, unde un copil, un frate sau un soț ar putea fi exclus de la moștenire. Mai jos vezi cazurile concrete, ce rol are instanța, cine poate cere constatarea nedemnității și ce limite are dezmoștenirea. Textul este informativ; pentru situații litigioase ai nevoie de un avocat.
Ce este nedemnitatea succesorală
Nedemnitatea este incapacitatea de a moșteni a celui care a săvârșit anumite fapte grave împotriva defunctului sau a succesiunii. Legea o privește ca pe o pedeapsă civilă: cine se poartă grav față de cel de la care ar moșteni pierde dreptul de a moșteni de la el.
Printre faptele care pot duce la nedemnitate se numără:
- uciderea sau încercarea de a ucide defunctul, dacă a existat o condamnare;
- fapte de violență sau de alt tip împotriva defunctului, atunci când legea le sancționează;
- ascunderea, distrugerea sau falsificarea testamentului defunctului;
- constrângerea defunctului să facă sau să schimbe un testament.
Lista este prevăzută de Codul civil și se interpretează strict: nedemnitatea nu se aplică pentru simple certuri de familie sau pentru lipsa de grijă, oricât de reprobabile ar fi moral.
Un exemplu la îndemână: un fiu care nu și-a vizitat părintele bolnav ani la rând nu devine nedemn doar pentru acest motiv, oricât de nemulțumită ar fi familia. În schimb, cel care ar ascunde testamentul pentru a obține o cotă mai mare riscă să fie declarat nedemn. Distincția dintre reproșul moral și fapta sancționată de lege decide, de regulă, soarta cererii.
Cum se constată nedemnitatea
Nedemnitatea nu se aplică automat din oficiu de către notar. Ea trebuie constatată de instanța de judecată, la cererea celor interesați, cum ar fi ceilalți moștenitori. Cererea se face în termenele legale, de aceea trebuie formulată cu promptitudine, după ce afli despre faptă.
Dacă instanța constată nedemnitatea, persoana respectivă este tratată ca și cum nu ar fi moștenit. Locul ei îl pot lua descendenții ei, prin reprezentare, în condițiile în care legea o permite. Defunctul poate însă ierta nedemnul, printr-o declarație expresă sau printr-un testament în favoarea lui.
Rolul notarului
Notarul nu poate declara pe cineva nedemn. Dacă unul dintre moștenitori invocă nedemnitatea unui altul, notarul amână sau suspendă lucrurile în privința acelei cote și îi trimite pe părți la instanță, iar procedura de succesiune continuă pentru restul.
Ce este dezmoștenirea
Dezmoștenirea este actul prin care defunctul, printr-un testament, îndepărtează de la moștenire pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii care ar fi fost chemați de lege. Fără testament, nu există dezmoștenire.
Să zicem că un om are doi nepoți și un frate, iar prin testament lasă totul unui nepot. Ceilalți moștenitori legali care nu sunt rezervatari pot fi lăsați fără nimic, pentru că dispoziția testamentară acoperă tot patrimoniul. Despre forma și efectele testamentului citești în Testamentul: ghid complet al formelor și al efectelor.
Cine nu poate fi dezmoștenit complet
Moștenitorii rezervatari sunt protejați de lege: soțul supraviețuitor, descendenții și părinții defunctului. Ei au dreptul la o parte minimă din moștenire, numită rezervă succesorală, pe care testamentul nu o poate anula.
Dacă defunctul a lăsat totul altcuiva printr-un testament, rezervatarul poate cere reducerea liberalităților excesive, până la completarea rezervei. Cum se calculează această parte și ce înseamnă cotitatea disponibilă vezi în Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă explicate.
Singura cale prin care un rezervatar poate pierde rezerva este nedemnitatea, constatată de instanță, sau renunțarea lui voluntară la moștenire, descrisă în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are.
Comparație între cele două instituții
| Criteriu | Nedemnitate | Dezmoștenire |
|---|---|---|
| Sursa | Legea | Testamentul defunctului |
| Cine decide | Instanța | Defunctul, prin voința sa |
| Motiv necesar | Fapte grave prevăzute de lege | Niciunul, în limitele rezervei |
| Poate afecta rezervatarii | Da | Nu, rezerva rămâne |
| Poate fi iertată | Da, de defunct | Prin revocarea testamentului |
Atenție: Dacă vrei să excluzi pe cineva din moștenire, formularea din testament trebuie să fie clară. O dispoziție vagă poate fi interpretată altfel decât ai dorit, iar notarul te ajută să o redactezi. Posibilitățile de schimbare ulterioară sunt prezentate în Revocarea testamentului: cum îți schimbi ultimele dorințe.
Efectele asupra restului familiei
Dacă un moștenitor este îndepărtat, cotele celorlalți se recalculează. În cazul nedemnității, descendenții nedemnului pot veni la moștenire în locul lui, prin reprezentare, ca și cum ar fi fost chemați direct. La dezmoștenire, aceeași soluție depinde de ce a scris defunctul în testament.
În toate situațiile, notarul stabilește ordinea moștenitorilor după regulile din Succesiunea notarială: ghid complet al procedurii, iar certificatul de moștenitor arată rezultatul final.
Întrebări frecvente
Poate notarul să declare un moștenitor nedemn?
Nu. Doar instanța poate constata nedemnitatea, la cererea unei persoane interesate. Notarul poate doar să țină cont de hotărârea definitivă.
Pot dezmoșteni un copil prin testament?
Copilul este moștenitor rezervatar, deci are dreptul la rezervă și nu poate fi lăsat complet fără partea sa prin simplă voință. El poate pierde acest drept doar în caz de nedemnitate.
Defunctul poate ierta un nedemn?
Da. Iertarea poate fi făcută printr-o declarație expresă sau printr-un testament în care îl menționează în mod neechivoc.
Nedemnitatea afectează și copiii celui nedemn?
În principiu nu. Copiii nedemnului pot moșteni prin reprezentare, ca și cum ar fi chemați în locul tatălui sau al mamei.
Cât timp am la dispoziție ca să cer constatarea nedemnității?
Există un termen scurt prevăzut de lege, calculat de la momentul în care ai aflat fapta. Cere sfatul unui avocat imediat ce ai dubii, ca să nu pierzi dreptul.
