Donația către un minor: cine acceptă și ce trebuie știut

Bunicii donează adesea un apartament nepotului, iar părinții vor să transfere o casă copilului ca să-i asigure un viitor. Fiind vorba de un minor, apar însă întrebări practice: poate un copil să primească o donație, cine semnează în locul lui, ce rol are autoritatea tutelară și ce se întâmplă cu bunul până la majorat?

Mai jos vezi, într-o ordine firească, cum se desfășoară donația către un minor, ce diferențe există între copilul mic și adolescent, când apar complicații și cum se păstrează protecția copilului după act.

Poate un minor să primească o donație?

Da, un minor poate primi o donație, dar nu o poate accepta singur dacă este mic. Actul se încheie la notar, iar acceptarea se face prin reprezentantul legal sau, la minorul mai mare, cu încuviințarea acestuia.

Reprezentantul legal al unui minor este, de regulă, părintele sau tutorele. El semnează în locul copilului și îi apără interesele. Donația este un act în care minorul câștigă un bun, deci pare în avantajul lui, dar legea cere totuși forma autentică, adică prezența la notar, pentru imobile și pentru alte donații.

Capacitatea de exercițiu a unui minor sub 14 ani este lipsită, iar între 14 și 18 ani este restrânsă. De aceea, donația se face diferit în funcție de vârstă, iar notarul verifică actele de stare civilă care atestă atât vârsta, cât și calitatea părinților. Vezi și Actele de stare civilă la notar: ce certificate se cer.

Când este nevoie de încuviințare din partea autorității tutelare?

Încuviințarea este necesară mai ales când donația ar putea dezavantaja copilul, de exemplu dacă are sarcini mari, sau când există dubii asupra intereselor lui. Pentru donațiile simple, fără sarcini, în general nu se cer pași suplimentari, dar notarul are ultimul cuvânt.

Situațiile în care notarul poate cere încuviințare:

• donația are sarcini care îl obligă pe copil la plăți sau la prestații;
• bunul este grevat de ipotecă, uzufruct sau alte sarcini;
• părintele este chiar donatorul și poate apărea o contradicție de interese;
• există dispute între părinți cu privire la copil;
• bunul donat este de o valoare deosebită sau cu implicații fiscale speciale.

Autoritatea tutelară este serviciul de la primărie care supraveghează protecția minorilor și a persoanelor puse sub ocrotire. Notarul îți va spune dacă ai nevoie de ea în cazul tău.

Ce se întâmplă când donatorul este chiar părintele?

Când părintele este donatorul, el nu se poate reprezenta pe sine în numele copilului, pentru că interesele ar fi contradictorii. În acest caz, copilul este reprezentat de celălalt părinte sau, dacă acesta lipsește ori are interese opuse, de un curator special.

Imaginează-ți un tată care vrea să doneze un apartament fiicei sale de 10 ani. El semnează ca donator, iar mama semnează ca reprezentant al fiicei. Dacă mama nu mai trăiește, se numește un curator care acceptă donația. Fără o asemenea soluție, actul poate fi lovit de nulitate.

Același raționament se aplică ori de câte ori cel care ar reprezenta copilul are un interes propriu în act. Notarul analizează, de la caz la caz, cine poate semna pentru fiecare parte. Procedura generală a donației imobiliare este descrisă în Donația unui imobil la notar: pași, condiții și efecte.

Cine administrează bunul primit de minor?

Bunul rămâne proprietatea copilului, iar părinții îl administrează, de regulă, în interesul lui. Ei pot folosi veniturile pentru întreținerea copilului, dar nu pot dispune liber de bun pe cheltuiala lui.

Donatorul poate stabili însă, prin donație, că bunul este administrat de o altă persoană, de exemplu de un bunic sau de un administrator desemnat, dacă are îndoieli față de modul în care ar gestiona părinții. Aceasta trebuie scris expres în actul de donație.

La orice act important cu bunul copilului, cum ar fi vânzarea sau ipotecarea, sunt necesare, în general, încuviințări speciale. Părinții nu pot trata imobilul ca pe al lor, iar copilul se poate apăra după majorat dacă s-a încălcat această regulă.

Cum afectează donația ceilalți copii și rezerva succesorală

Donația către un copil sau un nepot se ia în calcul la succesiune, mai ales dacă donatorul are alți copii. Dacă donația depășește cotitatea disponibilă, ceilalți moștenitori pot cere reducerea ei după decesul donatorului.

În plus, donația către un copil poate fi supusă raportului, adică ce a primit el se ia în considerare la împărțirea moștenirii, dacă donatorul nu a dispus altfel. Regulile sunt explicate în Raportul donațiilor la succesiune: ce înseamnă pentru frați și Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă explicate.

Pentru bunicii care donează nepoților, cotitatea disponibilă este aceeași, dar relația cu alți descendenți (de pildă, ceilalți copii ai bunicilor) merită discutată în prealabil. Mai multe despre mecanism găsești și în Donație sau testament: ce alegi pentru casa ta.

Ce acte aduci la notar pentru o donație către minor

Pe lângă actele donatorului, ai nevoie de acte care dovedesc identitatea și calitatea părinților sau a tutorelui. Pregătirea lor din timp scurtează programarea.

De obicei se cer:

• certificatul de naștere al minorului și actele de identitate ale părinților;
• certificatul de căsătorie sau actul care dovedește calitatea de reprezentant;
• hotărârea de numire a tutorelui sau a curatorului, dacă este cazul;
• actele imobilului și extrasul de carte funciară;
• încuviințarea autorității tutelare, dacă notarul o cere.

Lista completă pentru imobile apare în Actele pentru donația unui imobil: listă de verificare. Este bine să te informezi și despre regulile generale ale testamentului în Testamentul: ghid complet al formelor și al efectelor, dacă vrei să alegi între donație și o dispoziție de după deces.