Situația este des întâlnită: părinții i-au dat unuia dintre copii un apartament sau bani pentru o casă, iar celălalt copil nu a primit nimic până la deschiderea moștenirii. La succesiune apare întrebarea firească: se ține cont de ce a primit fratele înainte? Răspunsul îl dă o instituție juridică numită raportul donațiilor, prin care darurile primite de la defunct sunt luate în calcul la împărțirea moștenirii dintre descendenți și soțul supraviețuitor.
Raportul nu înseamnă că donatarul trebuie să returneze bunul. În cele mai multe cazuri înseamnă doar că primește mai puțin din ce a rămas la deces. Mai jos afli cine datorează raportul, ce donații intră în calcul, cum îl poate evita donatorul, cum se calculează pe un exemplu și prin ce diferă de reducțiune. Informațiile au caracter general și nu țin locul unui calcul făcut de un notar sau de un avocat pe cazul tău.
Ce este raportul donațiilor
Raportul donațiilor este obligația descendenților și a soțului supraviețuitor care vin împreună la moștenire de a aduce la masa succesorală, de regulă în valoare, donațiile primite de la defunct, fără scutire de raport. Scopul lui este egalitatea între cei apropiați: legea presupune că părintele care a făcut o donație unui copil a vrut, de fapt, să-i dea un avans din moștenire, nu să-l favorizeze definitiv.
Câteva idei de bază:
- raportul privește donațiile, nu legatele din testament;
- funcționează doar între anumiți moștenitori, nu față de toți cei interesați;
- se poate înlătura prin voința donatorului, exprimată prin scutirea de raport;
- este diferit de reducțiune, care protejează rezerva succesorală.
Cine datorează raportul și cui
Raportul se datorează numai între descendenții defunctului și soțul lui supraviețuitor, atunci când aceștia vin împreună la moștenirea legală. Ceilalți participanți la succesiune nu îl pot cere.
| Persoană | Datorează raport? | Poate cere raport? |
|---|---|---|
| Copiii și ceilalți descendenți care acceptă moștenirea | da, pentru donațiile primite | da, de la ceilalți descendenți și de la soț |
| Soțul supraviețuitor care vine alături de descendenți | da | da |
| Descendentul care renunță la moștenire | nu | nu |
| Legatarii din testament | nu | nu |
| Creditorii defunctului | nu sunt parte la raport | nu |
| Părinții, frații defunctului | nu | nu |
Rezultă o regulă practică: raportul este o chestiune între frați și, eventual, între frați și părintele rămas în viață. Ordinea în care rudele vin la moștenire este explicată în Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles.
Important: Donațiile făcute copiilor sau soțului unui moștenitor, ori nepoților care vin la moștenire prin reprezentare, au reguli speciale. Dacă în familie există asemenea donații, discută-le explicit cu notarul la prima programare.
Ce donații se raportează și ce nu
Se raportează donațiile primite direct sau indirect de la defunct, dacă nu au fost scutite de raport. Contează substanța actului, nu doar numele lui.
Intră, de regulă, în raport:
- donațiile de imobile, încheiate la notar, despre care găsești detalii în Donația unui imobil la notar: pași, condiții și efecte;
- sumele de bani importante date unui copil, de exemplu pentru avansul unei locuințe, chiar fără act notarial, dacă pot fi dovedite; regulile de formă sunt explicate în Donația de bani: când e nevoie de formă autentică;
- donațiile indirecte, cum ar fi plata de către părinte a unei datorii a copilului sau plata directă a prețului unei locuințe cumpărate de copil;
- donațiile deghizate, adică acte prezentate ca vânzări, dar fără preț real, dacă ceilalți moștenitori dovedesc caracterul lor gratuit.
Nu intră, în principiu, în raport:
- cheltuielile de hrană, întreținere, educație și pregătire profesională, proporționale cu posibilitățile părintelui;
- darurile obișnuite, făcute cu ocazia sărbătorilor sau a evenimentelor de familie, dacă nu sunt excesive;
- bunurile care au pierit fortuit, fără vina donatarului.
Scutirea de raport
Donatorul poate hotărî ca o donație să nu fie raportată, adică donatarul să o păstreze în plus față de partea sa de moștenire. Această hotărâre se numește scutire de raport sau dispensă de raport.
Scutirea trebuie să fie expresă. Se poate face:
- chiar în contractul de donație, printr-o clauză clară;
- ulterior, printr-un act separat, în forma cerută de lege, de exemplu prin testament.
Scutirea de raport are o limită esențială: donația scutită se impută asupra cotității disponibile. Dacă depășește partea de care donatorul putea dispune liber, frații rezervatari pot cere reducțiunea. Mecanismul este explicat în Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă explicate.
Sfat: Dacă ești părinte și faci o donație unui copil, gândește-te de la început dacă vrei ca ea să fie un avans din moștenire sau un avantaj în plus. Spune-i notarului ce vrei, ca intenția să fie scrisă clar în contract și să nu lase loc de dispute între copii.
Cum se face raportul: un exemplu simplu
Raportul se face, ca regulă, prin echivalent, adică în valoare: donatarul păstrează bunul, dar valoarea lui se adaugă la masa de împărțit și se scade din partea lui. În anumite condiții, donatarul poate alege să aducă bunul în natură.
Ia un exemplu cu valori orientative, exprimate în unități, nu în bani. Tatăl lasă doi copii și nu are soție în viață. La deces rămân bunuri în valoare de 100 de unități. Cu ani în urmă i-a donat fiului Andrei un apartament evaluat acum la 40 de unități, fără scutire de raport. Fiica, Ioana, nu a primit nicio donație.
| Element | Andrei | Ioana | Total |
|---|---|---|---|
| Bunuri rămase la deces | 100 | ||
| Donația raportabilă | 40 | 0 | 40 |
| Masa de împărțit (100 + 40) | 140 | ||
| Partea fiecăruia (jumătate) | 70 | 70 | 140 |
| Ce a primit deja prin donație | 40 | 0 | 40 |
| Ce ia din bunurile rămase | 30 | 70 | 100 |
Fără raport, fiecare ar fi luat 50 din cele 100 rămase, iar Andrei ar fi avut în total 90, față de 50 ale surorii lui. Cu raport, ambii ajung la 70.
Când donația depășește partea donatarului
Dacă valoarea donației este mai mare decât partea cuvenită donatarului, situația se complică. Donatarul care acceptă moștenirea poate ajunge să datoreze diferența celorlalți, pe când cel care renunță nu datorează raport, dar donația lui poate fi redusă dacă încalcă rezerva fraților. Alegerea dintre acceptare și renunțare cere un calcul făcut de notar sau de avocat; efectele renunțării sunt explicate în Renunțarea la moștenire: cum se face și ce consecințe are.
Cum se evaluează bunul donat
Evaluarea este, în practică, partea cea mai disputată a raportului, pentru că între data donației și data succesiunii pot trece zeci de ani. Legea stabilește reguli care țin seama de starea bunului la data donației și de valoarea lui la un moment ulterior, iar aplicarea lor concretă se face de notar, pe baza acordului moștenitorilor, sau de un expert, în instanță.
Elemente care influențează evaluarea:
- îmbunătățirile făcute de donatar pe cheltuiala lui, cum ar fi o renovare completă sau o extindere, care, în principiu, nu trebuie să-l dezavantajeze;
- degradările cauzate de donatar, care se pot lua în calcul în defavoarea lui;
- creșterea sau scăderea pieței imobiliare, care nu ține de donatar;
- pieirea bunului fără vina donatarului, care poate scuti de raport.
Dacă moștenitorii se înțeleg asupra valorii, notarul o consemnează în procedura succesorală. Dacă nu, evaluarea se face printr-o expertiză în instanță.
Raport sau reducțiune: diferențele
Raportul și reducțiunea sunt adesea confundate, pentru că amândouă privesc donațiile la succesiune. Ele au însă scopuri și beneficiari diferiți.
| Criteriu | Raportul donațiilor | Reducțiunea liberalităților |
|---|---|---|
| Scop | egalitatea între descendenți și soț | protejarea rezervei succesorale |
| Cine îl poate cere | descendenții și soțul care vin la moștenire | moștenitorii rezervatari |
| Ce privește | donațiile fără scutire de raport | donațiile și legatele care depășesc cotitatea disponibilă |
| Poate fi înlăturat de donator? | da, prin scutire expresă | nu, rezerva nu poate fi înlăturată |
| Se aplică dacă donatarul renunță? | nu | da, dacă donația încalcă rezerva |
O donație poate fi, așadar, scutită de raport, dar tot redusă, dacă îi lasă pe frați sub rezerva lor.
Situații delicate între frați
Raportul devine sursă de conflict mai ales atunci când donația nu este documentată sau a fost mascată. Câteva situații frecvente:
- „Vânzarea” cu preț fictiv către un singur copil: frații pot încerca să dovedească faptul că actul era, de fapt, o donație, ca să o supună raportului sau reducțiunii.
- Banii dați fără act: o sumă transferată unui copil pentru o locuință poate fi raportabilă, dar trebuie dovedită, de exemplu prin extrase bancare.
- Donații foarte vechi: chiar dacă au trecut decenii, ele intră în calcul la deschiderea moștenirii.
- Copilul care l-a îngrijit pe părinte: îngrijirea nu anulează automat raportul; dacă părintele a vrut să o recompenseze, ar fi trebuit să prevadă scutirea sau să încheie un contract potrivit.
Cum se discută raportul la notar
În procedura succesorală notarială, raportul se stabilește prin declarațiile și acordul moștenitorilor. Notarul consemnează donațiile cunoscute, valoarea lor convenită și modul de calcul, apoi stabilește cotele sau, dacă se dorește, împarte bunurile, așa cum se face și la un partaj voluntar.
Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra existenței donației, a scutirii sau a valorii, notarul nu poate tranșa disputa, iar cazul ajunge în instanță. Etapele procedurii sunt descrise în Succesiunea notarială: ghid complet al procedurii, iar cadrul general al liberalităților în ghidul despre testament. Pentru calcul și strategie, consultă un notar public sau un avocat, iar legislația o verifici în forma actuală.
Ideile principale despre raportul donațiilor
Raportul donațiilor asigură egalitatea între copii și soțul supraviețuitor, tratând donațiile primite de la părinte ca avans din moștenire. Se face, de regulă, în valoare, prin scăderea donației din partea donatarului, și poate fi înlăturat doar prin scutire expresă, în limita cotității disponibile.
De reținut:
- raportul se datorează numai între descendenți și soțul supraviețuitor care acceptă moștenirea;
- legatarii și creditorii nu pot cere raportul;
- donatarul care renunță la moștenire nu datorează raport, dar donația lui poate fi redusă;
- scutirea de raport trebuie să fie expresă și nu atinge rezerva;
- evaluarea bunului donat se face după reguli legale, prin acord sau prin expertiză.
Întrebări frecvente
Fratele meu trebuie să returneze apartamentul primit de la părinți?
De regulă, nu. Raportul se face în valoare: fratele păstrează apartamentul, dar primește mai puțin din restul moștenirii.
Ce înseamnă scutire de raport?
Înseamnă că donatorul a hotărât expres ca donatarul să păstreze donația în plus față de partea lui de moștenire. Scutirea nu poate încălca însă rezerva celorlalți moștenitori.
Banii dați unui copil fără act notarial se raportează?
Pot fi raportați, dacă sunt dovediți și nu reprezintă daruri obișnuite. Dovada se face, de exemplu, prin transferuri bancare sau prin recunoașterea donatarului.
Pot evita raportul dacă renunț la moștenire?
Da, renunțătorul nu datorează raport. Donația poate fi însă redusă dacă depășește partea de care părintele putea dispune liber.
Raportul se aplică și donațiilor făcute soțului supraviețuitor?
Da, soțul supraviețuitor care vine la moștenire alături de descendenți datorează și el raportul donațiilor primite de la defunct, dacă nu există scutire.
