Cuprins 10 secțiuni
Doi soți nu pot face un singur testament comun, pentru că testamentul este un act personal al unei singure persoane, care poate fi schimbat oricând de cel care l-a făcut. Codul civil interzice testamentele întocmite de două sau mai multe persoane în același act, indiferent dacă ele lasă bunurile unui terț sau își lasă bunuri una alteia. Un astfel de act ar fi lovit de nulitate, chiar dacă ambii soți ar fi vrut sincer același lucru.
Interdicția surprinde mulți oameni care trăiesc bine împreună de zeci de ani și vor „să rezolve totul într-un singur act”. Vestea bună este că scopul se poate atinge pe altă cale: fiecare soț își face propriul testament, în acte separate, iar notarul poate ajuta la formularea lor. Articolul explică logica regulii, ce ai de făcut în practică și ce greșeli apar des. Informațiile au caracter general, legea se poate schimba, iar pentru cazul tău consultă un notar public sau un avocat.
Ce este testamentul și de ce e un act strict personal
Testamentul este actul prin care o persoană hotărăște ce se întâmplă cu bunurile ei după deces. Are trei trăsături care explică interdicția testamentului comun: este unilateral, strict personal și revocabil.
- Unilateral: exprimă voința unei singure persoane, nu un acord între două.
- Strict personal: nu poate fi făcut prin mandatar, prin reprezentant sau prin procură; doar cel care lasă bunurile îl poate redacta și semna.
- Revocabil: poate fi schimbat sau anulat oricând în timpul vieții, fără acordul nimănui.
Dacă doi oameni ar scrie un singur testament, voința fiecăruia ar depinde de a celuilalt, iar libertatea de a o schimba ar fi afectată. Privirea de ansamblu asupra formelor și efectelor testamentului este în Testamentul: ghid complet al formelor și al efectelor.
Ce înseamnă „în același act”
Interdicția privește un singur înscris semnat de ambii soți, în care amândoi dispun. Două testamente separate, chiar întocmite în aceeași zi, la același notar, sunt permise, dacă fiecare este un act de sine stătător, cu propria voință.
Cum arată un testament conjunctiv și de ce e nul
Un testament conjunctiv (comun) este un act în care două sau mai multe persoane își exprimă împreună ultima dorință. Poate fi făcut în două feluri, iar legea le interzice pe amândouă.
| Tip | Cum arată | Exemplu |
|---|---|---|
| Testament în favoarea unui terț | Ambii soți lasă bunurile aceleiași persoane, în același act | „Noi, soții, lăsăm apartamentul fiicei noastre” |
| Testament reciproc în același act | Fiecare își lasă bunurile celuilalt, în același act | „Cel care moare primul lasă totul celuilalt” |
Efectul este nulitatea actului, adică acesta nu produce efecte juridice. Nulitatea nu se acoperă prin trecerea timpului, iar cei care ar fi trebuit să moștenească pot constata că dorința soților nu se aplică, iar moștenirea se împarte după regulile legale. Despre cum se stabilesc moștenitorii când nu există testament valabil, vezi Moștenitorii legali: clasele de moștenitori pe înțeles.
Atenție: Un testament nul nu se „repară” printr-o simplă semnătură în plus. Dacă ai un astfel de act, discută cu un notar despre refacerea lui în forme separate, cât timp ambii soți sunt în viață.
Motivele pentru care legea interzice testamentul comun
Interdicția protejează libertatea fiecărui testator și claritatea moștenirii. Există trei motive principale.
- Libertatea de a revoca: dacă un singur act cuprinde voința ambilor, schimbarea dorinței unuia ar afecta actul celuilalt, ceea ce lovește caracterul revocabil.
- Independența voinței: fiecare trebuie să dispună liber, fără presiunea sau influența celuilalt în momentul actului.
- Siguranța probelor: când unul dintre soți moare, actul comun ar cere să se știe ce a voit fiecare, ceea ce poate duce la litigii.
În plus, ar apărea întrebări greu de rezolvat: dacă primul soț moare, testamentul rămâne în vigoare pentru ambii? Ce se întâmplă dacă supraviețuitorul vrea să schimbe ceva? Prin interzicerea formei comune, legea evită asemenea probleme.
Alternativa legală: două testamente separate
Soluția practică este ca fiecare soț să facă un testament propriu, în acte distincte. Ele pot avea conținut similar, dacă soții doresc același lucru, dar sunt independente din punct de vedere juridic.
Variante pentru testamentele separate
- Fiecare își lasă bunurile celuilalt, iar după decesul ambilor, unei persoane desemnate (de exemplu un copil).
- Fiecare lasă bunuri unor persoane diferite, de pildă cota din apartament copiilor.
- Fiecare lasă anumite bunuri prin legat, adică bunuri determinate unor persoane anume; despre tipurile de legat vezi Legatul: universal, cu titlu universal și cu titlu particular.
| Situația soților | Ce pot face | Ce nu pot face |
|---|---|---|
| Vor să lase totul aceleiași persoane | Două testamente separate, cu același beneficiar | Un singur act semnat de ambii |
| Vor să se asigure reciproc | Fiecare îi lasă celuilalt bunuri, în act propriu | Să lege prin act comun voința celuilalt |
| Vor ca bunul să ajungă la copii după ambii | Fiecare stabilește un legat sau un moștenitor substituit, în limitele legii | Să interzică celuilalt să schimbe testamentul |
| Vor să facă schimbări mai târziu | Revocă sau refac propriul testament | Să modifice testamentul celuilalt |
Un aspect practic: fiecare testament trebuie să poată fi citit independent. Dacă un document face trimitere la celălalt („așa cum am stabilit împreună cu soțul”), poate apărea îndoiala că a fost de fapt un act comun, așa că notarul recomandă formulări clare, care să nu depindă de celălalt act.
Forma testamentului
Pot alege forma olografă (scrisă integral de mână, datată și semnată) sau pe cea autentică, întocmită la notar. Pentru o dispoziție între soți, forma autentică oferă mai multă siguranță, pentru că notarul verifică respectarea legii. Comparația între cele două este în Testamentul olograf și cel autentic: comparație practică.
Sfat: Dacă veniți amândoi la notar, spuneți de la început ce vreți să se întâmple cu bunurile. Notarul poate redacta două acte separate, adaptate fiecăruia, și vă poate explica efectele.
Limitele libertății: rezerva succesorală și drepturile soțului
Chiar și într-un testament valabil, nu poți lăsa bunurile oricum, pentru că legea protejează anumiți moștenitori. Cei apropiați, numiți moștenitori rezervatari, au dreptul la o parte din moștenire, numită rezervă succesorală. Cealaltă parte se numește cotitate disponibilă și poți dispune liber de ea.
Cine are rezervă
Descendenții (copiii), soțul supraviețuitor și părinții defunctului sunt, în anumite condiții, moștenitori rezervatari. Cotele exacte și modul de calcul sunt explicate în Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă explicate. Dacă un testament încalcă rezerva, moștenitorii vizați pot cere reducerea liberalităților excesive, în termenele legale.
Soțul supraviețuitor
Soțul care rămâne în viață are drepturi proprii: poate veni la moștenire alături de ceilalți moștenitori și are, potrivit legii, un drept temporar de a locui în casa familiei. De aceea, mulți soți aleg să își lase bunurile unul altuia, dar trebuie să țină seama de ce au copiii dreptul să primească.
Pactele succesorale și alte încercări de „împletire” a voințelor
Nu doar testamentul comun este interzis; în principiu, legea interzice și acordurile prin care se dispune de o moștenire încă nedeschisă. Nu poți obliga pe cineva să nu își schimbe testamentul printr-un contract și nici nu poți promite moștenirea într-un contract obișnuit.
Exemple de lucruri care nu merg:
- o înțelegere scrisă între soți că „nu vom schimba niciodată testamentul”;
- un contract prin care un copil renunță în avans la moștenire;
- un angajament de a lăsa un bun cuiva, în schimbul unei plăți, care să producă efect după deces.
Pentru cazurile în care vrei să asiguri pe cineva în timpul vieții, există alte instrumente, precum donația sau contractul de întreținere, cu efecte și riscuri proprii, pe care le discuți cu notarul. Revocarea unui testament, pe care o poți face oricând, este descrisă în Revocarea testamentului: cum îți schimbi ultimele dorințe.
Greșeli frecvente când soții vor să rezolve totul într-un singur document
Cele mai multe probleme apar din bună-credință, nu din rea-voință. Soții scriu un text comun, îl semnează amândoi și îl păstrează în sertar, convinși că este cea mai simplă rezolvare.
- Scrierea unui „testament” comun de mână: forma olografă cere ca textul să fie scris integral de mână de testator, datat și semnat de el; un text semnat de doi nu îndeplinește condiția.
- Dactilografierea: un testament scris la calculator și doar semnat nu este valabil ca testament olograf.
- Lipsa datei: în forma olografă, data face parte din cerințele de formă.
- Ascunderea actului: un testament pe care nu îl găsește nimeni nu își produce efectul; la cel autentic, există evidența notarială.
- Nerevizuirea: după un divorț, o naștere sau o vânzare de bun, testamentul poate deveni nepotrivit, dar rămâne valabil până îl schimbi.
Dacă ai o astfel de hârtie veche, nu o arunca și nu o rupe pe loc; arat-o unui notar și cere părerea lui. El îți poate spune dacă are vreun efect și cum o înlocuiești corect.
Ce se întâmplă după decesul primului soț
Testamentul soțului decedat produce efecte la deschiderea moștenirii, iar testamentul supraviețuitorului rămâne al lui, modificabil oricând. De aceea, dacă ați vrut o ordine a lucrurilor (de pildă, bunul ajunge la copii după deces), supraviețuitorul poate, legal, să schimbe ulterior.
Pași practici
- La decesul primului soț, moștenitorii se adresează notarului pentru deschiderea procedurii succesorale.
- Notarul verifică dacă există testamente, inclusiv în registrul special; vezi Verificarea unui testament în registrele notariale RNNEP.
- Se stabilesc moștenitorii, cotele și bunurile, conform testamentului valabil și legii.
- Se eliberează certificatul de moștenitor.
Supraviețuitorul rămâne liber să își refacă testamentul, așa că o „promisiune” între soți nu are forță juridică. Pentru siguranță, soții pot discuta cu notarul despre alte forme de protecție.
Ce merită reținut despre testamentul soților
Doi soți nu pot avea un testament comun, dar pot avea două testamente care spun același lucru. Cheia este să respecți forma legală, să ții seama de rezerva moștenitorilor și să revezi actul când se schimbă viața.
Pe scurt:
- testamentul este unilateral, strict personal și revocabil;
- un singur act semnat de ambii soți este nul;
- soluția sunt două testamente separate, olografe sau autentice;
- rezerva succesorală limitează libertatea de a dispune;
- înțelegerile între soți despre a nu schimba testamentul nu au forță obligatorie;
- verifică periodic testamentul și consultă un notar sau un avocat pentru cazul tău.
Întrebări frecvente
Pot face un testament împreună cu soțul sau soția?
Nu într-un singur act. Fiecare întocmește propriul testament, separat, chiar dacă dispozițiile sunt asemănătoare.
Pot face două testamente în aceeași zi, la același notar?
Da, atât timp cât sunt două acte distincte, fiecare exprimând voința unei singure persoane. Notarul le redactează separat.
Ce se întâmplă cu un testament comun deja făcut?
Este afectat de nulitate, deci nu produce efectele dorite. Discută cu un notar despre refacerea lui în forme separate, cât timp ambii soți sunt în viață.
Pot lăsa totul soțului sau soției?
Poți dispune de cotitatea disponibilă, dar trebuie respectată rezerva moștenitorilor rezervatari, de exemplu a copiilor. Cotele depind de situația familiei.
Pot schimba testamentul după ce soțul sau soția a murit?
Da, testamentul tău rămâne modificabil și revocabil. Decesul celuilalt soț nu îl face irevocabil.
